Lugojul realităților paralele

Lugojul ar putea fi un candidat ideal pentru demonstrarea prac­tică a… faimoasei teorii a relativității. Motivul pentru care orașul de pe Timiș ar trebui să intre în vizorul fizicienilor de pretutindeni? Ei bine, simplul fapt că pentru edilul șef, Francisc Boldea, și cetățenii urbei timpul și spațiul par a avea forme distincte. Dovada o reprezintă faptul că promisiunile edilitare fie nu își mai găsesc nicicând finalitatea, fie se împlinesc mult prea târziu, devenind astfel inutile.




Fac parte din generația suficient de matură pentru a observa neregulile din jur, dar suficient de tânără pentru a produce o schimbare și îmi place să cred că vocea mea este și aceea a lugojenilor care s-au săturat să stea cu ochii pe ceas, așteptând ca municipiul să înceapă să semene cu un oraș european.

Exemple ale faptului că primarul Lugojului trăiește într-o realitate paralelă, atât de diferită de a noastră, ar fi cu duiumul. Îmi permit să enumăr doar câteva. Anul trecut, grupurile de pe rețelele de socializare vuiau din pricina ambroziei, plantă de­ve­ni­tă cetățean de onoare la Lu­goj, deoarece crește ne­stin­­ghe­­rită, de la an la an mai multă și mai plină de vitalitate, spre disperarea celor care se confruntă cu alergii sau alte afecțiuni respiratorii. În urma procedurii care prevede depistarea terenurilor pe care crește ambrozia, în vederea combaterii acesteia – stupoare! – administrația locală a constatat cu ”profesionalism” că la Lugoj planta… nu există. Abia în toam­nă ambrozia a devenit vizibilă și pentru municipalitate, când, la sfârșit de septembrie, au început lucrările de combatere a dăună­toarei buruieni. Dar ce folos, având în vedere că polenul împrăștiat de ambrozie atinge apogeul în iulie?

O altă situație, care ne duce cu gândul la universuri paralele, este Ștrandul Municipal. Puține sunt obiectivele care pot rivaliza cu acest spațiu de recreere din urbea noastră. Promis de ani mulți, inaugurat, amânat și iar inaugurat, ștrandul nostru riva­lizea­ză cu mult mai celebra Sagrada Familia, edificiu la care se tot construiește de mai bine de un secol.

Nici la lucrările edilitare Lugojul nu stă prea bine. Cumva, când vine vorba de acestea, municipalitatea pierde mereu startul. Vecinii timișoreni au bene­ficiat încă de acum o lună de acțiunea de dezinsecție aeria­nă, în timp ce la Lugoj am primit deocamdată promisiuni. Se va face! Când? Bună întrebare! Probabil când căpușele și țân­țarii se vor fi plictisit și ei să își facă veacul la Lugoj.

Un alt exemplu, la o aruncă­tură de băț de urbea noastră. Administrația locală a Buziașu­lui ne dă o lecție de bună prac­tică. Zilele trecute, pentru evi­tarea calamităților produse în zonă în anii precedenți, în ora­șul-stațiune s-au tras 14 rachete antigrindină. La Lugoj? Ne-am ales cu promisiunea că lansarea de rachete antigrindină este pre­văzută începând cu luna august a acestui an. Evident, vremea capricioasă va aștepta cuminte sosirea sfârșitului de vară și nu ne va face niciun fel de proble­me până atunci. Dragi lugojeni, stați liniștiți, grădinile voastre sunt în siguranță.

Totuși, trebuie să recunosc că, la un anumit capitol, tânăra generație din municipiu se află pe aceeași lungime de undă cu edilul șef. Și noi, cei tineri, și dumnealui visăm la zbor. Dife­rența este că starea în care se află Lugojul ne face să ne întindem aripile spre alte zări.