Lugojul mi se pare o catastrofă! Ioan Popa, lugojeanul care a schimbat, ca primar, fața Reșiței, explică cum poate fi revigorat un oraș

La patru ani de la începerea primului mandat de primar al Reșiței, Ioan Popa a intrat în cursa electorală pentru un nou mandat.

Născut la Lugoj, cu o copilărie petrecută la Nădrag, unde a făcut și primii ani de școală, Ioan Popa păstrează municipiului de pe Timiș o frumoasă amintire, însă drumul vieții l-a purtat către cârmuirea Re­șiței, oraș în care a rămas cu prilejul studiilor universitare.




Din 1994, Ioan Popa a dezvoltat compania de succes Monte Banato, pe care a deținut-o circa 20 de ani. Decizia de a intra în politică a luat-o după ce i s-a născut primul copil, observând starea dezastruoasă a orașului.

Un om cu principii

O perioadă, Ioan Popa nu mai fost vizibil pe scena politică (2004-2012), dezamăgit de disensiunile interne care au rupt practic dreapta în două, fiind totodată mulțumit și de perioada prolifică traversată de compania sa. Membru PNL de peste 20 de ani, Ioan Popa a ajutat mereu politica de dreapta.

”În 2004 am sprijinit puternic Alianța Dreptate și Adevăr de pe margine, ca agent economic. Am fost un om care a dat de lucru și cred că oamenii care dau de lucru trebuie susținuți pentru că ei împing economia înainte și din plus-produsul lor împrăștie și la cei care sunt mai puțini avantajați. Asta e politica de dreapta. Politica de stânga zice nu, chiar dacă unii muncesc mai mult, să împărțim egal la toți, să ia și ăia care sunt puturoși. De asta am fost de dreapta întotdeauna”.

Dornic de schimbare

Anul 2016 reprezintă punctul decisiv în care Ioan Popa intră în cursa pentru funcția de primar al Reșiței, împotriva lui Mihai Stepanescu, edil iubit mai ales de către persoanele vârstnice. Popa a fost motivat de dorința de a transforma zona într-una frecventată de turiști, dar cu posibilități extinse și pentru locuitori.

După ce primarul în funcție, Mihai Stepanescu, a fost ridicat de DNA, atribuțiile sale au fost preluate pentru o vreme de către viceprimarul Ioan Crina, care a luat mai multe decizii controversate.

”A luat niște credite, să asfalteze repede prin oraș, în 3-4 luni, înainte de alegeri, să încerce să stimuleze un pic zona electorală. Printr-o hotărâre de Consiliu Local a adăugat 17 situații prin care se pot acorda ajutoare de urgențe. Incredibil! Atunci a început să împrăștie bani în dreapta și în stânga. Mărturisesc sincer că după alegeri, când am înțeles cam cum au funcționat lucrurile, chiar am rămas surprins cum de i-am bătut. Adică oamenii au lucrat foarte bine structurat. Am câștigat la 500 și ceva de voturi. Am aflat ulterior că aveam 5 contracandidați tineri, toți pe targetul meu, pe care i-am găsit apoi înscriși în PSD. Toți oamenii aceștia fuseseră vorbiți anterior să rupă câte 5-6-700 de voturi și ulterior, drept recompensă, s-a dovedit că după 6 luni toți au trecut la PSD. Nu mi-ar fi trecut prin minte”, spune Ioan Popa.

Reforma, cheia spre un oraș european

La venirea sa la cârma orașului, Ioan Popa a fost nevoit să facă o reformă a serviciilor subordonate.

”Am găsit management de slabă calitate. Este un caz pe care îl întâlnim în majoritatea primăriilor din România. Banii se duc toți spre cheltuieli, salarii, spre îndestularea celor care lucrează în aparat și nu se duc în investiții. Atunci când nu mai sunt bani, primul loc de unde se taie este zona de investiții și atunci cetățeanul are o frustrare, în sensul că din toate taxele lui, nu vede nimic, nu se întâmplă nimic, pentru că toți banii sunt efectiv decimați de costurile interne ale aparatului. Am dat afară vreo 270 de oamenii în decursul a 2 ani și jumătate, am închis toate contractele păguboase. O primărie ca a Reșiței, de exemplu, avea 10 direcții și servicii care aveau independență, adică fiecare avea CUI-ul ei și posibilitatea de negociere directă. Zece direcții aveau 10 contracte de telefonie, 10 contracte de mentenanță calculatoare ș.a.m.d. M-am trezit că avem peste 270 de imprimante în Primărie, dar de fapt nimeni nu le-a văzut și erau date în custodie, dar cu două condiții: materialele se achiziționau de la firma res­pec­tivă și mentenanța o făcea firma respectivă. S-a cumpărat toner în 2015 de 7 miliarde! Evident că aces­ta nu s-a regăsit niciunde. To­nerul era pe factură, era aprobat, plă­tit. Oamenii erau și foarte bine acoperiți de documente. Cei care fură în administrația publică o fac inteligent, nu o fac ca niște di­le­tanți”, a punctat edilul Reșiței.

Perseverența dă roade

Munca de edil șef nu este una ușoară, fiind presărată cu dezamă­giri și piedici.

”Am avut tendința de a abandona de 100 de ori. Nu am spus-o nimănui, mi-o spuneam mie însumi, și de fiecare dată când plecam acasă, pe aici, prin centru, vedeam copiii și îmi ziceam că ei nu au nicio vină. Sunt aici, trebuie să lucrez pentru ei. După trei luni am dat toate dosarele la o parte și am zis: eu am venit aici să construiesc. Abia atunci am început să creez, să îmi formez echipe. La proiecte europene, de la patru oameni dintre care unul a scris proiecte, am ajuns la 18 oameni. Am adus oameni din privat la achiziții publice, investiții, transporturi bani etc. Am scris în 4 ani de mandat 42 de proiecte europene care însumează peste 160 de milioane de euro. Lumea se uită în oraș și vede că se face treabă. Nu am absorbit încă nici măcar 15 milioane, adică nici 10% din ceea ce avem în plan să investim în oraș. Fondurile europene sunt vitale pentru orice administrație din România”, spune edilul cărășean.

Lugojul, rămas în urmă

În ceea ce privește Lugojul, imagi­nea actuală a municipiului este departe de cea din anii de școală ai lui Ioan Popa.

”Lugojul mi se pare o catastrofă. Este comparabil cu Reșița pe care eu am găsit-o în 2016 și ca să nu fiu perceput ca fiind su­biec­tiv, vă dau câteva e­xemple. Pa­latele țigănești. La mine, în 2016 le-am oprit. Nu există palate cu țurțuri, garduri de 4 metri. Ce mă deranjează cel mai mult la Lugoj sunt trotuarele, personalizate la fiecare casă. Unul are în romburi roșii, unul roșu cu gri, altul are pătrățele. Este inadmisibil. Cum să permiți pe domeniul public, unde ar trebui să ai o logică, să lași ca fiecare om să-și facă trotuarul, nu al lui, al orașului, în maniera pe care o vrea el? Acesta e cel mai urât exemplu care poate fi dat în Lugoj. În rest, ce să spun, cum intru în Lugoj, dinspre Reșița, de ani de zile văd un deponeu de gunoi, într-o zonă care putea fi amenajata ca în exemplul Bucureș­tiului, cu nu­feri, etc. Ei, i-a venit ideea prima­ru­lui să o astupe și acolo se aruncă absolut tot. Nu-i admisibil așa ceva. Eu nu știu cum de nu l-au a­bor­dat cei de la mediu”, conchide Ioan Popa.