Lugojeanul Johann Heuffel, pionierul medicinei homeopate din fostul Imperiu

Johann (Ioan) Heuffel este unul dintre lugojenii de seamă, a cărui contribuţie la progresul ştiinţei medicale trebuie judecată adunând laolaltă toate aspectele personalităţii sale.

Pe scurt – Heuffel a fost un medic foarte bun, dar existau destui doctori mai buni ca el în secolul al XIX-lea. A fost şi botanist, a descoperit numeroase specii de plante, dar munca sa nu poate fi comparată cu cea a academicianului August Kanitz, lugojean şi el, faimos în toată Europa. Şi atunci, de ce merită ca lugojenii să şi-l amintească pe Heuffel? Simplu, pentru că valoarea muncii sale e dată de îmbinarea dintre medicină şi botanică. Cu alte cuvinte, Heuffel a fost unul dintre pionierii medicinei homeopate din întreg Imperiul, un doctor curajos, care a pus în valoare calităţile vindecătoare ale plantelor cunoscute în medicina tradiţională.

Lugojul a dat lumii o serie de personalităţi cu adevărat de talie internaţională. Când vorbim despre botanică şi studiul plantelor, în general, este imposibil ca un alt lugojean să-l depăşească pe August (August) Kanitz, considerat unul dintre cei mai mari botanişti ai Europei. Numele lui Kanitz, membru al Academiilor din Ungaria, România şi Italia, figurează în enciclopedii ungureşti, româneşti, germane şi evreieşti, fiecare din acestea considerându-l un aparţinător al ştiinţei şi culturii respective. Şi totuşi, alături de Kanitz, Lugojul se poate mândri cu un alt botanist de seamă: Johann Heuffel.

Peste 50 de plante poartă numele său, ca descoperitor

Johann sau Ioan ori Janos Heuffel, aşa cum i-a mai fost scris numele, s-a născut la 29 decembrie 1800 la Modra (Modor), orăşel din zona Bratislavei, Capitala Slovaciei de azi. A făcut mai întâi Facultatea de Filosofie la Bratislava, apoi Medicina la Viena şi Budapesta. Deja pasionat de relaţia dintre plante şi medicină, aici ţine prima sa disertaţie pe această temă: De distributione plantarum geographica per comitatum Hungariae Pesthiensem. Între anii 1826 – 1829 devine medic la Arad, unde îl cunoaşte pe chirurgul şi botanistul dr. Wirbitzky, cu care cutreieră zona Banatului Montan şi Ardealul în căutare de plante medicinale. În ierbarul său se aflau deja plante care îi purtau numele, ca descoperitor. Aceste plante, precum şi altele descoperite mai târziu (70 la număr), figurează şi astăzi în clasificările internaţionale, peste 50 dintre ele purtând menţiunea expresă că au fost decoperite de Heuffel.

Tatăl unui viitor feldmareşal al Imperiului!

În 1829, Heuffel e transferat la Lugoj, unde va trăi tot restul vieţii. Aici o cunoaşte pe cea care-i va fi soţie, Josephine Nemethy. Cuplul va avea un băiat care va deveni şi el celebru – viitorul feldmareşal al Imperiului, August Heuffel – Nemethy, născut în 1834. Având privilegiul bunăstării materiale, Heuffel foloseşte aceste lucru pentru a îmbina pasiunea pentru medicină şi cea pentru botanică. Caută neobosit plante medicinale, merge în munţii din Transilvania, apoi în Balcani, publică numeroase studii.
Interesant este şi numele unor plante descoperite de el în Banat şi alte părţi, cum ar fi „Oenanthe Banatica”, „Hieracium Transsylvanicum”, „Thlaspi Dacicum” etc. Studiile sale sunt recunoscute în toată Europa: devine membru de onoare al Societăţii Botanice din Regensburg (Germania) şi al Academiei de Ştiinţe ale Naturii din St. Petersburg (Rusia). Împreună cu directorul Kollar al Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Viena face o amplă cercetare a florei Banatului de răsărit. Lucrarea sa „Enumeratio plantarum in Banatu Timisiensis…” dedicată plantelor cu efect curativ din Banat şi publicată în 1858, era considerată de regretatul profesor Gh. Luchescu „o preţioasă contribuţie la dezvoltarea botanicii universale”.

Persecutat după Revoluţia din 1848, se întoarce la Lugoj

Heuffel a fost un om de ştiinţă idealist. Aflat la Lugoj de ani buni, a aderat imediat la ideile Revoluţiei de la 1848 şi a fost ales membru al Comitetului Revoluţionar din Caraş-Severin. După ce armatele Imperiale au înnăbuşit revoluţia, Heuffel e destituit din funcţia de medic şef al Comitatului, este închis la Timişoara şi urma să fie mutat disciplinar la Becicherecul aflat azi în Serbia. La ieşirea din închisoare, sfidează ordinul şi se întoarce direct acasă la Lugoj. După ceva timp, atitudinea autorităţilor devine mai îngăduitoare, având în vedere prestigiul lui Heuffel ca om de ştiinţă european. Numele lui este recunoscut în dicţionare şi compendii de prestigiu: „Istoria botanicii din Ungaria”, scrisă chiar de lugojeanul Kanitz în 1865, „Biografii ale germanilor celebri” (Leipzig 1880) sau „Lexiconul Biografic al Imperiului Austriac” (Viena, 1864).

În luptă cu „plaga Banatului”

Din păcate, la doar 57 de ani, Heuffel se stinge la Lugoj. Puţină lume ştie că martea sa prematură a pus capăt unei noi preocupări nobile a medicului Heuffel. Este vorba despre un program de stârpire a muştei columbace, o insectă denumită în epocă „plaga Banatului”. Zeci de mii de animale au murit în chinuri din cauza acestei muşte, iar Heuffel s-a implicat într-un program de eradicare a acesteia, fiind şi unul dintre pionierii toxicologiei veterinare. Moartea lui Heuffel a oprit programul de cercetare şi plaga a continuat ani de-a rândul. Numai în anul 1923, în România au murit 15.000 de animale din cauza acestei muşte. La Lugoj, numele lui Heuffel este prea puţin cunoscut, deşi după 1990 o stradă din oraş îi poată numele. Pionierul medicinei homeopatice şi al toxicologiei veterinare şi-ar merita cu siguranţă locul într-un viitor manual de istorie a Lugojului!