Lugojeanul Aurel Ciupe, maestrul artei care şi-a împlinit destinul la Cluj

Lugojeanul Aurel Ciupe a fost maestru emerit al artei, profesor la Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj şi director al Muzeului Banatului din Timişoara.

Ca şi baritonul Constantin Ursulescu, pictorul Aurel Ciupe este mai cunoscut la Cluj, oraşul său de adopţie, decât în Lugojul natal. Cele două oraşe i-au marcat destinul: născut la 16 mai 1900 la Lugoj, a închis ochii pentru totdeauna la Cluj, la 18 iulie 1988, an în care se stingea un alt mare artist al metropolei transilvane, lugojean şi el de origine – cântăreţul de operă Constantin Ursulescu.

Pictor şi desenator român de seamă, Aurel Ciupe a frecventat Şcoala liberă de pictură de la Baia Mare în anii tulburi ai Primului Război Mondial. A urmat apoi cursurile Academiei de Arte din Bucureşti şi apoi îl găsim la Academia Julien din Paris, ca bursier. A mai studiat şi în Italia. Deşi şi-a perfecţionat arta în plin război, pentru Ciupe aveau să vină vremuri mult mai bune. Atmosfera de creativitate şi de „boom” al artelor din România Mare a perioadei interbelice l-a stimulat şi pe el, ca şi creator. Numeroase portrete compoziţionale, naturi moarte şi peisaje stau şi astăzi mărturie talentului său. În perioada studiilor la Paris, Aurel Ciupe a fost impresionat de Renoir, Cezanne, Monet, dar cunoscutul critic de artă prof. dr. Ioan Iovan îl defineşte ca „pictorul bănăţean tipic al artei moderne”. Indiferent de succesul obţinut în ţară şi străinătate, Ciupe a revenit mereu la Lugoj, unde îşi găsea inspiraţia.

Lugojul – centrul estival al artelor

Aurel Ciupe a fost, de altfel, unul din pictorii care au transformat Lugojul într-un centru estival al artelor. Prof. dr. Ioan Iovan spune că „La Lugoj s-a întâmplat un fenomen interesant. Exista în fiecare vară un grup de artişti, majoritatea nume importante ale artelor plastice, care luau birjele din oraş şi care mergeau împreună în aer liber cu şevaletele şi pictau, într-o atmosferă foarte relaxată. Nu era o tabără de creaţie, era mai mult o întâlnire cu caracter monden, însă care se concretiza în tablouri de valoare”. Nucleul de bază era format din Ansatasie Demian, Aurel Ciupe şi Catul Bogdan, la care se adauăgau Virgil Simonescu, Victor Jurca – Lugojanul, Nicolae Lazăr, Diodor Dure junior şi alţii. Aceste momente lugojene au dus la tablouri precum “Timişul la Lugoj”, “La Luncani”, “Canton”, etc. Ciupe, caracterizat de critică drept “colorist de vocaţie” a ştiut să pună foarte bine în valoare priveliştea curburii domoale a Timişului, cu sclipirile apei şi jocul de lumini şi umbre specific luncii. Pe lângă peisajele în care vara era anotimpul preferat, Aurel Ciupe a mai pictat natură moartă (“Masa roz”, “Natură statică cu măşti”, “Cana albastră” etc.), compoziţii figurative care se remarcă prin calmul atmosferei şi discreţia personajelor, precum şi portrete (“Fată cu pălărie”, “Portretul Mariei”, “Autoportret” şi altele).

O carieră artistică de mare prestigiu

Aurel Ciupe a fost un artist cu o carieră de excepţie în timpul vieţii, urmând traseul Lugoj – Timişoara – Târgu Mureş – Cluj, acesta din urmă fiind oraşul împlinirii sale. „Pentru Aurel Ciupe, omul şi artistul, sunt edificatoare câteva repere biografice: urmează Liceul Coriolan Brediceanu, uceniceşte pe lângă Virgil Simonescu, se înscrie voluntar în Garda Naţională şi participă la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, în 1924 îşi deschide la Lugoj prima expoziţie personală, este custode al Muzeului din Tg. Mureş, participă la saloanele importante ale Banatului, este maestru emerit al artei, primeşte numeroase alte ordine şi medalii, este rector al Institutului de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj-Napoca şi preşedinte al Filialei Uniunii Artiştilor Plastici de aici”, punctează Iovan. Personalitatea sa a fost omagiată de nume importante din domeniul artelor şi nu numai – Traian Grozăvescu, Traian Vuia, Zeno Vancea, Filaret Barbu, Romul Ladea, Sabin Drăgoi, Constantin Miu Lerca şi alţii. Din păcate, Lugojul de azi poartă prea puţine urme ale artistului, în afara câtorva tablouri de patrimoniu.