Lugojeanul Aristide Buhoiu, un performer al televiziunii şi presei scrise

Una dintre cele mai interesante personalităţi pe care le-a dat Lugojul este jurnalistul şi scriitorul Aristide Buhoiu care şi-a clădit o carieră solidă pe ambele maluri ale Atlanticului, în România şi SUA.

Născut în urbea de pe malul Timişului la 4 aprilie 1938, Aristide Buhoiu a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca în 1962. Şi-a început cariera în 1957, ca redactor la Radio Timişoara, dar a rămas în conştiinţa milioanelor de telespectatori prin serialul „Drumuri europene”, cu cea mai mare audienţă la TVR, realizat (cu buget propriu!) în perioada 1976-1983. Stabilit în SUA, devine editor (1985-2002) al ziarului „Universul”, cea mai importantă publicaţie a românilor americani. A obţinut numeroase premii pentru publicistica TV, dintre care amintim Marele Premiu ACIN (decernat în două ediţii) pentru documentarul „Drumuri europene” şi Premiul APTR pentru „Drumuri americane”. Este autor a şase cărţi de cultură şi literatură; în SUA a tipărit ediţia Princeps a „Poeziilor” lui Eminescu. A condus, timp de un deceniu, Academia de Radio şi Televiziune din Bucureşti, care a format peste 3000 de oameni de televiziune, printre care Silviu Prigoană, Dan Diaconescu, Cătălina Mocanu etc.

Lugojul egal Florenţa, Liceul „Brediceanu” egal Berkeley

În urmă cu aproape un deceniu, am purtat o lungă şi interesantă discuţie cu celebrul om de presă lugojean, în curtea casei sale de pe strada Cernei, unde locuieşte şi acum sora lui, dr. Stela Lie. Aici, Aristide Buhoiu a vorbit despre rolul special pe care îl ocupa Lugojul în viaţa lui.
„Lugojul a rămas pentru mine un fel de Florenţă a Banatului, spiritualmente aici se simte marea tradiţie bănăţeană”, spunea cu acel prilej Buhoiu, adăugând că, student fiind, abia aştepta să revină acasă la Lugoj, pentru a „reîncărca bateriile”. Despre Liceul „Brediceanu”, pe care l-a absolvit, vorbea în termeni foarte elogioşi, spunând că „Bredi” a fost pentru el un fel de Berkeley sau Harvard.

Aici l-a avut ca director pe Tiberiu Bulzan şi ca profesor de istorie pe Dan Popescu, iar fostul director Aurel C. Peteanu i-a împrumutat primele cărţi interzise în epocă, dar care i-au deschis perspectiva către lume.

Radioul, domeniu de avangardă a opresei anilor ‘50

Întâlnirea cu mass-media a celui ce avea să devină cunoscutul scriitor şi jurnalist Aristide Buhoiu s-a petrecut încă din adolescenţă. La doar 15 ani a făcut parte din echipa Centrului de Radioficare din Lugoj. „La vremea aceea era ceva în genul firmelor TV prin cablu de astăzi, cu difuzoare împrăştioate prin tot oraşul şi cu foarte mulţi abonaţi, pentru că lumea voia să audă ştiri locale, să sculte meciuri sau formaţii de muzică locale”, spunea Buhoiu. Experienţa i-a fost foarte utilă pentru că în anii 1957-58 a trecut la Radio Timişoara, luat sub „aripa” comentatorului sportiv Petre Petrişor.

După aceea, trece la microfonul Radio Cluj, oraş unde şi-a făcut şi studiile de filologie, încheiate în 1962. Îl cunoaşte pe Ion Ghiţulescu, crainic sportiv celebru în epocă, care îi oferă prima colaborare la Radio Bucureşti.

Debut TV alături de o „frumoasă necunoscută” – Stela Popescu

La Televiziune, povestea cu umor Buhoiu, a ajuns în urma unei „conspiraţii” pusă la cale de Tudor Vornicu şi Octavian Paler, împreună cu Emanuel Valeriu, nume grele ale televiziunii în anii ’60, când încă se făceau emisiuni de calitate, comparabile cu producţiile similare din Occident. Una din aceste emisuni era „Duminica sportivă”, unde realizatorul Emanuel Valeriu a ajuns la concluzia că are nevoie de oameni tineri în prim plan.

„M-a invitat în studio alături de o tânără foarte frumoasă, despre am aflat că venea de la Teatrul din Braşov. Ne-a dat un desfăşurător şi ne-a lăsat pe noi să prezentăm emisiunea. Tânăra aceea era Stela Popescu, aşa am debutat amândoi la Televiziunea Română, într-o duminică după amiaza. Nici măcar nu avusesem timp să mă adaptez situaţiei, nu ştiam la ce cameră să mă uit, unde şi de ce se aprind becurile roşii, făceam disperat semne în studio”, spunea Buhoiu.

Dat afară de la Radio – un mare pas înainte în carieră!

Cariera TV îi era să fie întreruptă neaşteptat, în urma unui comentariu radiofonic. În paralel cu apariţiile în emisiuni prceum „Duminica sportivă”, „Studioul A”, „Post Meridian” ori în cea de reportaje, „Săptămâna”, Buhoiou a rămas şi crainic sportiv la Radio. La un moment dat comenta meciul Dinamo – Steagul Roşu Braşov încheiat 1-0, când dinamoviştilor le-a fost acordat un penalty nemeritat (are un abuz obişnuit în epocă, „Dinamo” fiind echipa Miliţiei). Buhoiu s-a revoltat şi a făcut un şir de aprecieri negative la adresa lui „Dinamo”, care primise gratuit acel 11 metri. Urmearea afost că i s-a interzis accesul la microfon şi era să fie data afră şi de la Televiziune, dacă nu intervenea Octavian Paler, pe atunci vicepreşedinte al TVR. Paradoxal, faptul că a fost dat afară din radio avea să-l ajute în carieră. La TV a început să aibă mai mult timp, a învăţat sp filmeze, să facă montaj, să fie şi regizor şi secnarist, şi operator. Aşa a ajuns lugojeanul aristide Buhoiu să realizeze cea mai urmărită emisiune a Televiziunii Române în perioada 1976-1983: „Drumuri europene”. Deşi numele emisiunii a rămas legat de Europa, emisiunea a prezentat numerose reportaje din America latină, în special Brazilia, Asia sau Africa.

Răzbunarea pe Ceauşeşti. Mama sa face infarct când află că este în conflict cu Nicu Ceaus;escu

În 1983, Buhoiu intră în conflict cu „Scânteia Tineretului”, publicaţie coordonată de Nicu Ceauşescu. E dat afară din televiziune şi revine la Lugoj. Mama sa Ana, când află vestea, face atac de cord şi moare. Profund marcat, în anul 1984, Buhoiu ia decizia să fugă din ţară, mai întâi prin Italia, apoi se stabileşte în SUA, unde New York-ul şi California i-au devenit a doua casă. Aici, devine primul român care a tradus şi editat cartea „Orizonturi Roşii” a fostului general de securitate Ion Mihai Pacepa, o carte foarte dură la dresa regimului Ceauşescu. A fost răzbunarea lui personală pentru moartea mamei. Deşi memoria lui Aristide Buhoiu este păstrată de ramurile familiei din Lugoj, Bucureşti şi SUA, puţine lucruri amintesc azi despre activitatea lui la Lugoj. E drept, la 1 aprilie 2006, Consiliul local al municipiului Lugoj s-a reunit în şedinţă festivă pentru a-i acorda titlul de Cetăţean de Onoare. Poate că o placă memorială, pe clădirea unde a funcţionat prima staţie de Radioficare a Lugojului, ar fi o frumoasă aducere aminte despre începuturile carierei unui mare om de presă.