Lugojeanca Alina Goreac, prima campioană mondială la gimnastică

Ani la rândul, cea mai bună gimnastă a României a fost lugojeanca Alina Goreac. Alina a fost, de fapt, sportiva care a avut primele mari rezultate ale gimnasticii româneşti, fiind întâia campioană mondială absolută care a reprezentat România.

În prezent, Alina Goreac trăieşte la Bucureşti şi este antrenoarea secţiei de gimnastică-băieţi a clubului Steaua, după ce a înfiinţat secţia de gimnastică fete a acestui mare club în anul 1985.

Primul titlu de campionaă naţională l-a obţinut la 13 ani, în faţa experimentatelor Sonia Iovan şi Elena Leuştean. A intrat în atenţia antrenorilor cu ocazia unei demonstraţii susţinute pe stadionul din Lugoj, cu ocazia Taberei Internaţionale de Gimnastică (triunghiularul România – Iugoslavia – Ungaria).
Cum priveşte Alina Goreac înapoi, la cei 22 de ani de gimnastică de înaltă performaţă şi cei 25 de ani de antrenorat la CSA Steaua? Ne-a răspuns chiar marea sportivă, aflată pentru un scurt interval de timp în oraşul natal: „Pentru mine, cei 22 de ani de gimnastică au însemnat primele rezultate pe plan internaţional ale gimnasticii româneşti, după o lungă pauză în care au lipsit generaţiile competitive. Prima mare performanţă am obţinut-o la Londra, în 1973, când am obţinut titlul de vicecampioană europeană la bârnă şi medaliile de bronz la paralele şi la sol. Aveam 21 de ani şi eram studentă în primul an de facultate la IEFS Bucureşti”.

Primul tsukahara realizat de o femeie

Deşi performanţa de la Londra a fost unanim apreciată, Alina Goreac are şi azi o nuanţă de regret: „mă pregătisem timp de un an pentru a realiza prima săritură tsukahara în echer realizată de o sportivă. Până atunci, saltul fusese făcut doar de bărbaţi. Atunci, la Londra, a fost o premieră mondială, însă juriul, neobişnuit cu astfel de… inovaţii, a găsit de cuviinţă să mă depuncteze. Pe vremea aceea, arbitrele din Germania de Est, Ungaria şi URSS făceau un adevărat zid, ca să favorizeze gimnastele lor în detrimentul altor ţări”. Un alt lucru – incredibil pentru zilele noastre, este că antrenorul naţionalei Românie, Nicoale covaci, a fost lăsat acasă pe motiv că nu era bine văzut de conducerea de partid. Aşadar, echipa a evoluat la Londra fără antrenor!

Întâia campioană mondială la gimnastică

Un an mai târziu, Alina Goreac se califică în finalele pe aparate la Campionatele Mondiale de la Varna (Bulgaria), ocupând locurile IV la sărituri şi V la bârnă. Se „răzbună” însă la Balcaniada din 1974 de la Ljubliana, când ia aurul la trei aparate puls individual compus.

Campionatele Europene de la Skien (Norvegia) din 1975 au însemnat pentru Alina, acum în vârstă de 23 de ani, încă două medalii de bronz, la bârnă şi la sărituri, în compania unor mari nume ale gimnasticii mondiale, ca Nadia Comăneci, Ludmila Turisceva sau Nely Kim. ªi aici, „jocurile” au fost făcute de un juriu care nu concepea două românce pe podium. „Pentru mine şi generaţia mea, a fost ca o fraudă morală adusă gimnastelor de valoare, datorită unui troc făcut de juriu. Locul Nadiei pe podium era asigurat la schimb cu o unguroaică, iar eu, atunci când l-am întrebat pe antrenor ce coborâre să fac la bârnă, mi-a dat un răspuns năucitor: alege ce vrei tu! Însă unguroaica s-a dezechilibrat şi a căzut, iar eu am luat medalia de bronz” – îşi aminteşte Alina Goreac. După Skien, ea a devenit maestră emerită a sportului.
Încununarea carierei sportive a Alinei Goreac a fost în anul 1977, când a devenit dublă campioană mondială universitară la CMU de la Sofia, la individual compus şi bârnă. Au fost primele titluri mondiale obţinute în gimnastica feminină de către România.

Familie de gimnaşti

Alina Goreac spune că cei mai frumoşi ani ai gimnasticii i-a petrecut la Lugoj. „Am făcut balet de 3 ani cu profesoara Edith Potoceanu şi asta cred că mi-a adus predispoziţia spre gimnastică. De un mare ajutor mi-a fost mama mea, Domnica Goreac, asistentă medicală pe linia cabinetului sportiv din Lugoj. Nici o competiţie sportivă din oraş nu s-a desfăşurat în absenţa mamei! Însă toate performanţele mele nu ar fi fost posibile fără primii mei antrenori de la Lugoj, soţii Isar, cu care am început gimnastica în 1957. Ei mi-au insuflat dorinţa de muncă, ambiţia şi perseverenţa” – spune Alina Goreac, care aminteşte că Centrul Olimpic de la Oneşti s-a înfiinţat după modelul celui înfiinţat la Lugoj de soţii Isar. De altfel, Tatiana Isar a fost chemată acolo ca profesoară, însă înfiinţarea C.O Oneşti a însemnat desfiinţarea tuturor centrelor sportive din Ardeal şi Banat, cu redirecţionarea spre Oneşti a fondurilor ministerului Învăţământului. Toţi copiii d-nei Domnica Goreac au făcut gimnastică de performanţă. Alături de Alina, sunt Adrian Goreac, timp de 10 ani antrenor al lotului olimpic de la Deva şi Corneliu Goreac, antrenor al Alinei în anul 1968, când fusese declarată „sportiva anului”.

Cetăţean de Onoare

Sâmbătă, 17 noiembrie 2007, de la orele 11.00, a avut loc şedinţa festivă a Consiliului Local al Municipiului Lugoj prilejuită de acordarea Diplomei de Cetăţean de Onoare doamnei Alina Goreac, Maestru Emerit al Sportului. Gimnasta de talie internaţională Alina Goreac, născută la 28 septembrie 1952 la Lugoj, a fost recompensată pentru „contribuţia la dezvoltarea sportului românesc, pentru promovarea prin sport a României în lume precum şi pentru vasta activitate în domeniul descoperirii şi formării tinerelor talente în gimnastică, într-o perioadă dedicata gimnasticii însumând 50 de ani”.
Cristian Ghinea