Locul Ințelepciunii Atemporale

Unul dintre cele mai vechi locuri ale cunoașterii din lume este Nalanda, o universitate ale cărei ruine se află la o distanță de 12 km de Rajgir în Bihar. Vechea universitate este în prezent în curs de restaurare amanunțita de către unii dintre cei mai renumiți arhitecți și planificatori din India și a fost redeschisă la începutul anului 2022, reamintind istoria și aducând un spirit proaspăt. Nalanda este cel mai bine cunoscută pentru bogăția sa de budism tibetan sau mahayana, în special pentru ceea ce Dalai Lama o numește „tradiția Nalanda”. Instituția a fost fondată ca o mănăstire budistă în secolul al V-lea în Rajagriha, sau Rajgir din zilele noastre, (traducându-se literal prin „sălașul regilor”), capitala vechiului regat Magadha, de către conducătorul Gupta Shakraditya sau Kumaragupta I (415 – 455 d.Hr.). Nalanda Mahavihara a fost remarcată în cele din urmă drept primul centru de educație rezidențială din lume care a atras elevi și savanți din Asia de Sud-Est timp de aproape 700 de ani. A prosperat din secolele al V-lea până în al XII-lea, în timpul guvernării Gupta, incluzând Buddhagupta, Baladitya, Tathagatagupta și Vajra. Regele Ashoka, Harshavardhan și dinastia Pala au adăugat ulterior mai multe temple și mănăstiri la complex. Admiterea a fost riguroasă la acea vreme, doar doi din 10 candidați calificându-se pentru oportunitatea prestigioasă.

Cu toate acestea, abia în 1811-1812 această bucată strălucitoare de istorie a fost redescoperită, când localnicii l-au tras pe topograful britanic Francis Buchanan-Hamilton într-un teren vast de ruine din zonă. Buchanan-Hamilton a cercetat locul și abia în 1847 rămășițele și resturile au fost legate de Nalanda de către maiorul Markham Kittoe. În 1861-1862, Alexander Cunningham și nou-înființatul Archaeological Survey of India (ASI) au efectuat o inspecție oficială, iar în 1915 a fost efectuată o excavare meticuloasă a ruinelor de către ASI, care s-a încheiat în 1937. După aceste examinări, Cunningham a reunit istoria Mahavihara folosind relatările călătorilor chinezi Hiuen Tsang și Yijing, care au studiat acolo.

Ceea ce există astăzi, poate fi doar o mică parte din marele Mahavihara. Rapoartele anterioare afirmă că Nalanda, cu aproape 10.000 de studenți și 2.000 de profesori în campusul său, s-ar fi întins pe câteva sute de acri. Se pot observa urme ale mănăstirilor, templelor din cărămidă și sălilor de curs, clădirile lor din cărămidă roșie despărțite de o pasarelă centrală și un remarcabil sistem de drenaj. Mănăstirile pentru studenții rezidenți sunt la est de aceasta, iar templul este la vest. Se spune că Nalanda a găzduit, de asemenea, o bibliotecă cu mai multe etaje numită Dharmaganja (martul de pietate), cele trei etaje ale sale – ratnaranjaka (împodobite cu bijuterii), ratnodadhi (marea de bijuterii) și ratnasagara (oceanul de bijuterii) – care găzduiesc manuscrise și texte sacre despre medicină, astronomie, astrologie și literatură, printre alte subiecte. Universitatea s-a lăudat cu mai multe clădiri monahale și cu un număr de vihare care serveau drept camere individuale sau comune. Fiecare clădire avea propriul templu, sistem de dulap personal, bucătărie și zonă de luat masa cu grânar. Cele mai multe edificii arată dovezi ale numeroaselor construcții de-a lungul secolelor, cu structuri noi fiind construite deasupra ruinelor celor vechi.

Un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, rămășițele sale excavate, inclusiv sculpturi budiste și hinduse, monede, sigilii, inscripții precum și două borcane uriașe din secolul I și mostre de orez ars, sunt păstrate la Muzeul de Arheologie Nalanda din vecinătate. Stând la baza comunităților budiste și jainiste, Nalanda este martoră a mii de vizitatori în fiecare an din întreaga Asia și din întreaga lume.

În 2018, președintele indian de atunci Ram Nath Kovind a inaugurat a patra Conferință Internațională Dharma-Dhamma la Centrul Internațional de Convenții Rajgir din Bihar. Desfășurată în colaborare cu Fundația India, Ministerul Afacerilor Externe și Universitatea Budistă din Vietnam, conferința de trei zile a evidențiat promovarea păcii și a valorilor umane prin reunirea unor minți strălucitoare din Asia de Est și Asia Centrală pe o singură platformă de cunoaștere.

Discursul a îmbrățișat valorile universale ale budismului și unității. De asemenea, a fost în derulare un vast proiect de renaștere pentru a renova stabilimentul așezămîntul și a-i readuce gloria în contextul contemporan.