Locuitorii celei mai mici comune din Timiş încap cu toţii în şase autobuze

Prin cei 298 de locuitori, Bara deţine primul loc în topul celor mai mici comune, înaintea administraţiilor din Secaş – 325 locuitori, Bogda – 437 locuitori şi Brestovăţ – 735 locuitori.

În fapt, numărul este şi mai mic, conform celor ce ni le-a spus Ioan Lăzărescu, primarul comunei Bara, iar situaţia durează de ani şi ani de zile. „Eu când am venit primar, pe listele electorale permanente existau 250 de persoane, anul acesta au fost 267, după 20 de ani. Lor li se mai adaugă flotanţii”.

Numărul mic al populaţiei nu rămâne fără urmări, cel puţin în ceea ce priveşte activitatea administraţiei locale. În primul rând este afectat bugetul local, unde veniturile din taxe şi impozite acoperă doar cheltuielile cu iluminatul public şi salariile angaţilor din primărie.

„Terenurile din extravilan, în marea lor majoritate, sunt vândute, iar terenurile din intravilan aduc 100.000 de lei, 10% din bugetul local.
Sumele mari din impozite le plătesc cei doi – trei proprietari care deţin mai mult pământ, care au cumpărat terenurile şi le-au comasat.

În aceste condiţii, singurele posibilităţi pentru realizarea unor investiţii sunt fie banii de la bugetul de stat, fie ajutorul primit de la Consiliul Judeţean Timiş (CJT). Dar nici în acest caz lucrurile nu sunt deloc simple. O demonstrează păţania edilului şef atunci când a solicitat finanţare pentru alimentarea cu apă pentru Bara, Lăpuşnic şi Dobreşti, lucrare care acum este realizată în proporţie de peste 90%.

„Când m-am dus cu proiectul de apă la aprobat la Bucureşti m-au întrebat cât îi populaţia. De ruşine, am vrut să mint şi am spus 300. Nuuu, domnule, mi-au zis ei, ai mai puţin. Eu, mai în glumă, am zis că restul sunt vizitatori la mănăstire. Ştiau exact câţi suntem şi mi-a tăiat din numărul populaţiei, aşa că proiectul a fost respins. D-abia cu mare greutate şi cu intervenţii de nu mai ştiu, de ce să mint, am reuşit să reiau proiectul şi să primesc finanţare, deşi nu mai credeam. Dar fără să merg cu plocoane”, ne-a povestit Ioan Lăzărescu.

Aşa că pietruirea a trei kilometri, din cei patru care despart Bara de Spata, sunt priviţi ca o mare realizare. Lucrarea a costat 800.000 de lei, sumă care a fost obţinută trecând peste alte obstacole. „CJT mi-a dat 400.000 lei, iar diferenţa era acoperită cu banii de la Guvern, care când a venit Guvernul Ponta, mi s-au tăiat. A venit Curtea de Conturi să mă verifice dacă nu am cheltuit banii a proasta şi m-a găsit cu datorii pentru drum, aşa că am primit banii înapoi. Acum ar mai fi vreo 500 de milioane de lei vechi de plătit, pe care sper să-i primesc de undeva”, ne-a declarat edilul-şef de la Bara.

La accesarea de proiecte cu fonduri europene Ioan Lăzărescu nici nu se gândeşte, pentru că nu se vor justifica la un aşa mic număr al populaţiei şi nu vor acumula punctajul necesar. Nici de un transport în comun nu poate fi vorba. „Deşi aş fi vrut să fie, nu se justifică autobuz, că sunt puţini şi nu este rentabil. Oamenii circulă cu vecinii, cu popa, cu primarul, cu cine îi pe drum. Deci nu se pune problema că ar fi o situaţie disperată. E greu, pentru că Rădmăneşti, Dobreşti şi Lăpuşnic sunt cam egale, având mai puţin de 50 de locuitori. La Spata sunt 13, iar restul sunt în centrul de comună. Cu toate acestea, şi ei sunt oameni şi, pentru localităţile acestea, trebuie multe făcute”, a încheiat primarul comunei Bara.