Locomotivele de patrimoniu din Remiza Lugoj au ajuns pe mâna hoţilor de fier vechi

Remiza de locomotive Lugoj, care aniversa 130 de ani de existenţă în 2006, şi-a încetat practic existenţa. Activitatea a încetat, iar personalul a fostdetaşat la depoul din Caransebeş, unde se repară acum locomotivele.

Dacă la începutul anilor ’90, zeci de venerabile vagoane de călători sau marfă, precum şi locomotive cu abur, erau garate una după alta, peisajul s-a ”degajat” până când liniile au rămas aproape pustii.

Majoritatea acestor vehicule feroviare au pornit pe ultimul lor drum spre Drobeta Turnu Severin sau Craiova, locuri unde au fost tăiate, pentru a fi topite.

La depoul din Lugoj, personalul a fost redus la minimum, cu câte un responsabil de tură care nu poate asigura şi o pază eficientă. În ciuda unor acţiuni eficiente ale Jandarmeriei, furturile de fier vechi se reiau periodic. Practic, orice urmă de material neferos, şi în special ţevile subţiri din cupru, au dispărut de pe locomotive, iar acum sunt dezmembrate ultimele vagoane rămase pe şine.

Tocmai zilele trecute, jandarmii lugojeni au prins trei bărbaţi care se aflau la furat de fier vechi de pe vagoanele şi locomotivele trase pe linie moartă.

Locomotive din patrimoniul naţional

Din păcate, depoul care şi-a încheiat activitatea adăposteşte cinci locomotive ce fac parte din patrimoniul mobil naţional, fiind clasate ca atare prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2686 din 31 august 2007.

Cea mai veche a fost produsă în Germania, la Kassel, de firma Henschel&Sohn. Locomotiva ”230001” a fost pusă în funcţiune în anul 1921 şi este prima de acest tip adusă în România.

Dintre celelalte face parte locomotiva blindată „1501031”, prima generaţie de locomotive germane de război DR50, contruită de aceeaşi firmă Henschel&Sohn şi o alta „15001102” -construită în 1943 în Austria la Wiener Lokomotive AG, cu tender unic în România.

În fine, locomotiva 230171, construită la UDR (Uzinele şi Domeniile Regale) Reşiţa, în 1932, este considerată unicat prin dispozitivul experimetal denumit „Stocker”, fiind singura locomotivă românească pe care s-a folosit această instalaţie.

Ele sunt ruginite, descompletate, practic uitate şi candidate sigure la postura de ”morman de fiare vechi”, deşi sunt piese importante, care vorbesc despre decenii întregi de istorie feroviară.

Locomotivele reparate la fostul Depou Lugoj au remorcat trenuri de călători şi de marfă pe rutele Lugoj – Recaş – Timişoara, Lugoj – Caransebeş, Lugoj -Ilia, Lugoj – Buziaş – Gătaia – Jamul Mare şi Lugoj – Buziaş – Timişoara.