Lebedele, raţele sălbatice şi egretele de pe Timiş – dovada vie a încălzirii globale

Prezenţa lebedelor pe Timiş a fost, cu adevărat, o surpriză plăcută a acestui început de an. În realitate, apariţia graţioaselor înaripate în zona Lugojului confirmă tendinţa de încălzire globală a climei. La fel s-a întâmplat în anii trecuţi, când, rând pe rând, au cerut “buletin de Lugoj” şi alte specii de păsări, precum raţele săbatice de talie mică, egretele albe şi chiar cormoranii şi pescăruşii.

În fapt, toate aceste păsări care îşi găsesc un mediu favorabil pe Timiş şi-au schimbat obiceiurile migratoare din cauza fenomenului încălzirii globale.

Schimbarea tiparelor de comportament, care datează de secole, a fost produsă de seria lungă de ierni blânde din ultimii ani, de faptul că în sezonul hibernal Timişul îngheaţă tot mai rar din mal în mal, de hrana care se găseşte din abundenţă şi prezenţa locurilor liniştite, cu stufăriş, unde aceşti musafiri înaripaţi pot cuibări în voie.

Nu numai Timişul, ci şi bălţile de la Hernedeşti, sunt noul paradis al raţelor sălbatice şi egretelor.

“Pe fondul încălzirii globale, o serie de păsări migratoare, precum egretele albe, şi-au schimbat obiceiurile. Ele plecau în sezonul rece în ţările cu climă mai caldă, unele chiar în zboruri lungi, spre ţări ca Egiptul, iar altele se îndreptau vara spre Nord, în locuri mai răcoroase. Acum, ele se află într-un fel de migraţie internă, schimbând zonele, dar tot la noi din ţară. Reprezentative pentru acest comportament sunt raţele sălbatice mici, care s-au stabilizat de-a lungul albiei Timişului, şi în bălţile de la Herendeşti, Partoş şi Pescăruşul. Timişul le oferă condiţii ideale: apă curată, nepoluată, hrană din belşug şi o climă blândă pe tot parcursul anului”, ne declara Petrică Damian, responsabil AJVPS Lugoj.

Mai mult, raţele sălbatice au devenit rezidenţi permanenţi. În condiţiile în care au găsit linişte şi hrană, ele au depus ouăle şi au scos pui. Din acest moment, raţele sălbatice, care sunt monogame şi alcătuiesc cupluri pe viaţă, îşi cresc aici puii, devin sedentare şi nu mai migrează. Prezenţa lor pe Timiş este doar partea de “plimbare”, sau de joacă. Hrana este doar în mică parte compusă din peşti, ele hrănindu-se pe câmpuri şi mirişti, cu melci şi insecte.

Cât despre lebede, pe timp de iarnă, cel mai mare pericol este reprezentat de eventualele nopţi geroase. Spre deosebire de raţe, ele iernează pe luciul apei, iar în nopţile geroase pot fi prinse cu picioarele în gheaţă, şi, dacă nu sunt eliberate, pot muri. Deocamdată, atât lebedele, cât şi celelalte specii de păsări aclimatizate în ultimii ani, par să se simtă bine pe cursul Timişului, spre bucuria lugojenilor care au parte zi de zi de un spectacol plăcut ochiului.