Judecata primului mandat!

În pas alergător ne apropiem de o nouă rundă de alegeri locale, venite forţat mai devreme, după ce ultimele au fost forţat organizate mai târziu.



Două situaţii atipice, nu singurele din acest mandat al primarului Buciu, parţial, continuat de Blidariu mai apoi, însă derulat clar sub semnul muncii în echipă.

O echipă care a fost solidă şi care, dincolo de ceea ce se vede, a reusit mult mai multe decât precedentele administraţii.

Nu din punct de vedere imagistic, pentru că acum strategia a fost alta, una mult mai sănătoasă, bine pusă la punct, în contradicţie cu ceea ce se făcea până acum, o spoială ieftină, dar care lua ochii. Ceea ce a rămas se vede însă foarte bine, o staţie de epurare care funcţionează pe butuci, o reţea de apă care nu poate fi folosită, un bazin acoperit bun de demolat sau un ştrand care pierdea 40 de metri cubi de apă zilnic.

Plus un centru demolat pe repede înainte, cu menţiunea clară în proiect că lucrarea nu prevedea nici o intervenţie în subteran. Acolo unde se aflau o reţea de apă colmatată şi veche, branşamente la fel de vechi, o reţea de gaz amplasată prea aproape de suprafată, la care se adaugă cablurile care de preferat de introduc şi ele tot subteran.



Şi atunci de unde problemele? Păi poate răspund unii de pe la muzeu care au făcut reclamaţii pe la Direcţia de Monumente că acolo sunt super vestigii arheologice. Sau mai sunt foşti conducători de instituţii care la vremea lor se plângeau că vor să renoveze un pavilion, dar trebuie să stea cu lunile după avize.

Un lucru a fost clar, toate administraţiile pe care Lugojul le-a avut până acum au beneficiat de răbdare, cu excepţia celei de acum. Iar asta în condiţiile în care administraţia Buciu a trecut peste o perioadă de pandemie care a ţinut aproape în loc activităţile mai bine de un an, dar mai ales pentru că s-a lucrat la acte lăsate de 30 de ani în voia soartei.

Ca un exemplu, Primăria Lugoj era intabulată pe la 1903 drept… casă de locuit! Şi a rămas aşa până acum, când toate acestea au fost puse la punct.

Din păcate pentru echipa care a condus Lugojul în ultimii ani aceste lucuri sunt greu de văzut şi cuantificat, motiv de explozie a criticilor de ocazie de pe Facebook.

Şi au curs râuri de meta-cerneală, că de ce aşa şi nu aşa, că infractorul, că mită, că şpagă, dar nimeni nu a făcut nici o reclamaţie, nimic. Să dovedim ceea ce spunem cu atâta patos, dar dacă toate acuzaţiile nu se susţin acuzaţiile, ce să dovedim. Ca să nu mai discutăm de atacurile penibile la familie şi viaţa personală, dar aici e vorba despre educaţie şi bun simţ.

În contrapartidă, nu am văzut pe nimeni să felicite administraţia actuală pentru cea mai mare finanţare pe care Lugojul a accesat-o în istorie, cei 150 de milioane de euro pentru spital. Până şi aici au fost suficienţi specialişti, care să spună că nu există finanţarea, că spitalul nu se va face, că e greşit proiectul şi altele zeci de ştiu eu.



Dar un simplu Bravo, nu s-a putut. Binenţeles că toţi cei care sunt nemulţumiţi au propriul interes, să nu credeţi că este vorba despre binele general. Sunt o mulţime de plimbă hârtii prin Primăria şi instituţiile ce aparţin de aceasta, care au acum la îndemână tastatura şi au devenit mari specialişti. Că ştiu ei ce şi cum!

Ceea ce nu ştiu aceştia şi alţii este că lucrurile bune au nevoie de timp şi de răbdare, nu de poveşti şi scenarii ştinţifico-fantastice. Acum Lugojul are proiecte şi o bază solidă pe care se lucrează, ceea ce nu a existat niciodată în 30 de ani. Ceea ce nu prea avem, este răbdarea.

Se vrea tot să se facă în patru ani, chiar dacă ceilalţi au avut câte 12 ani la dispoziţie, iar rezultatele se văd foarte bine şi arată rău. Aşa că, puţintică răbdare fraţilor! Că tot începe campania electorală…