Izolarea de astăzi, sub semnul unei întrebări simple: Cum petreceți carantina?

În aceste zile dramatice, este firesc ca în prim planul atenției publice să fie personalul medical, pompierii, jandarmii și toți cei aflați în fruntea luptei contra răspândirii coro­na­vi­rusului.

Noi, ceilalți, va trebui să îi sprijinim stând, cât mai mult posibil, acasă.

Am dorit să aflăm cum stau lucrurile și de cealaltă parte a baricadei. Cum vă petreceți carantina? – aceasta este întrebarea pe care am pus-o unor lugojeni diferiți ca formație profesională și preocupări.

Câteva dintre răs­pun­suri le reproducem în continuare.

Laurian Lodoabă, medic sto­ma­tolog:

”Cum văd eu lucrurile? După cum se știe, imensa ma­jo­ritate a­ cabinetelor de medicină dentară și-au suspendat activitatea. Suferă pacienții, dar suferă și medicii. Nu mai putem asigura consultațiile, nici finalizarea unor lucrări absolut necesare refacerii funcției mastica­torii. Pe de altă parte, noi suntem în gradul cel mai mare de risc. Lucrăm la 30 cm de cavitatea orală, care este oricum septică. Acum, cu coronavirusul, situația e mult mai serioasă! Și până acum purtam mască, aveam e­cran de plastic, eram dotați cu capelină. Dar, după ce trece pan­demia, va trebui să fim mult mai atenți, va fi nevoie de botoșei, de combinezon, de mijloa­ce supli­men­tare de protecție. Asta va în­greu­na munca și va reduce nu­mărul de clienți. Văd că pe piața de produse stomatologice prețurile cresc, va crește probabil și mano­pera lucrărilor dentare, pentru că trebuie plătite impozitele și așa mai departe. Pe scurt, vă spun, nimic nu va mai fi ca înainte!”

Adriana Weimer, poetă, an­gajată a Bibliotecii Municipale:

”Suntem la izolare, dar cu o în­cărcătură emoțională foarte mare. Fiica mea este farmacistă, deci este în linia întâi, la fel și fratele meu, care lucrează la spital. Ei merg la familiile lor, acasă, ținem legătura doar prin telefon și mă rog la Dumnezeu să le dea sănătate. Am scris două poezii pe tema asta, a pandemiei, dar nu dintr-o stare de disperare personală, ci mai mult la nivel de – omenire, încotro? Pentru că nimic nu va mai fi ca înainte, și de aceea mă bucur că la toate evenimentele culturale la care am participat am făcut fotografii și am filmat amintiri care devin din ce în ce mai prețioase. În rest, nu mă plictisesc deloc, am înregistrat poezii on-line pentru pagina de facebook Maratonul de poezie, unde au postat poeți de la 18 la 70 de ani. Voi transmite poezii în mediul electronic și la Fereastra Editurii Ei Kon, care are ca motto: citește-i pe alții ca să fii citit, distribuie ca să fii distribuit”.

Dumitru Andrei, artist plastic:

”Eu nu mă opresc din lucru, ba chiar situația asta îmi crează un mediu mai calm, mai plăcut pentru ce am de făcut la Grădinția Harul. După cum se știe, copiii și pro­fesorii sunt în carantină și am toată clădirea la dispoziție. Fac niște brâuri pictate care împo­do­besc holurile, sunt kilometri întregi de holuri. Am făcut deja parterul, casa scărilor și ceva din etaj. Sincer, ca artist, îmi place să fiu liber. Conducerea grădiniței, care mi-a comandat lucrarea, a văzut ce am început și a fost încântată să înlo­cuiască vechile brâuri deteriorate cu unele noi, pictate. Acasă, la izo­lare, pictez, fac grafică și gravură, sunt niște idei de care nu am avut timp să mă ocup. E bine că am și ceva grădină, îmi fac de lucru și acolo. Oricum, eu în general nu prea stăteam prin oraș”.

Flavia Rosana Căprariu, coor­do­natoarea ONG-ului Fusion of Arts:

”O carantină creativă! Asta am încercat să fac, chiar am ținut un jurnal, pe zile. În prima zi am făcut niște pandantive, un fel de bijuterii din piele, reprezentând cărăbuși. Apoi, au urmat 12 zile de efort, în care am făcut peste 350 de măști, pe care le-am donat unor medici și farmaciști din oraș. Am lucrat de dimineața până noaptea și m-am oprit doar când am rămas fără material. Am postat tiparele pe net, oricine are mașină de cusut le poate folosi. La ora asta, fac ceva educativ, ca propunere de preocu­pare creativă pe care o distribui on line. Este vorba despre bijuterii și accesorii din lână, pentru că vreau să pun în valoare tradițiile, în aceste vremuri în care lumea aruncă lâna. Împreună cu artiștii de la Fusion of Arts, facem ședințe online, socia­lizăm. Pe noi carantina ne afectează foarte mult, nu avem alte surse de venit. Dar, eu vreau să arăt că acasă se poate trăi bine, fără stress și încerc să inspir lumea cu lucruri creative”.

Ioan Izdrăilă, muzicant, Mă­guri:

”Pe mine mă știți, 20 de ani am cântat la Ansamblul Lugojana. Eu stau la izolare, am și alte afecțiuni, așa trebuie. Dar vreau să vă spun la ce m-am gândit eu, un om simplu din Măguri. Acum, în situația de azi, ne trebuie un Guvern de Uniune Națională, din toate partidele, să votăm online prim ministrul, iar miniștrii să fie oa­menii potriviți în locurile po­tri­vite. Eu așa zic, salariul cel mai mare 6.000 de lei, inclusiv președintele, pensia cea mai mare, 5.000 de lei. Și orice angajat care nu are copii, să plătească impozit 5 la sută, să se strângă bani la buget. Eu la astea mă gândesc și mă bucur că m-ați sunat, ca să le spun la toți”.