Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump

În mod obișnuit, verdictul asupra unei cărți apare abia la sfârșitul textului critic, după ce recenzentul, încruntat hermeneutic preț de mai multe rânduri, își poartă cititorul prin cotloanele cărții analizate, izbăvindu-l după o tensionată așteptare.

De această dată, voi preciza încă de la început că am citit volumul cu mult interes, fără a simți vreo clipă apăsarea canonului de a străbate pustiul expresiv al unei cărți științifice, ba chiar m-a impresionat permanenta grijă a autorilor de a-și transforma cititorii în parteneri activi într-o inedită aventură a cunoașterii. Nimic din prețiozitatea frigidă a unor texte mimând profunzimi ideatice de neatins, nimic din limbajul lor sec, redus la rolul de simplă ”unealtă” pentru juxtapuneri de informații.




Îi bănuiesc pe autori că au trăit cu intensitate unele pasaje, transformându-le în tensionate nuclee epice.

Și cum să fie altfel când, scriind despre craniometrie, indicele cefalic, frenologie și antropologie, se prezintă scena senzațională a deschiderii sarcofagului de marmură roz din Biserica Santa Maria Assunta din Arquà unde fusese înmormântat Petrarca, cu prilejul împlinirii a 700 de ani de la nașterea celui care, prin versurile sale, a pus bazele limbii literare italiene.

Exhumarea s-a făcut în piața centrală în cadrul unei ceremonii deosebite, la care au participat demnitari locali, presa, artiști, orășeni, cât și specialiști în genetică, ortopedie și chirurgia feței, semn că, și la ei, moaștele stârnesc valuri umane. Surpriza a fost uriașă: craniul nu numai că ”se fărâmițase în sute de așchii mici”, dar nici nu era a marelui poet, ci aparținea unei femei…Lovitura a fost puternică și misterul pe măsură.

O altă aventură, à rebours, putea să înceapă. Dacă adăugăm că, în același capitol, se scrie și despre faptul că unui craniu i s-au aplicat 5371 de măsurători, atunci…Totul într-o carte de știință adevărată, din cele 222 de pagini ale volumului, optzeci și una sunt alocate aparatului critic, autorii fiind și ei adevărați oameni de știință: Marius Turda este profesor la Oxford Brookes University și director al Centrului de Istorie a Medicinei al aceleiași universități, în timp ce Maria Sophia Quine a fost senior lecturer de istorie modernă în cadrul Departamentului de istorie de la Queen Mary, University of London.

Problematica analizată în acest volum este foarte importantă, fiindcă ,,ideea de rasă a schimbat fundamental istoria multor țări, indivizi și comunități din lume.

A fost o sursă de mândrie națională, cât și una de rușine națională”, a sedimentat stereotipuri și a influențat puternic unele decizii, chiar dacă cei mai mulți dintre oameni ,,nu spun niciodată exact ceea ce ar dori să spună sau nu cred ceea ce spun”.

Încă de la început, autorii precizează că principala contribuție a cărții lor a fost accentul pus pe istoricitatea rasei, ”,adică pe modurile în care trecutul rasial ne influențează prezentul”, Brexitul, viziunile unor țări europene cu privire la identitatea națională, revigorarea populismului, a radicalismului și a altor anxietăți, fiind, de fapt, reverberații ale unor idei și fapte dintr-un trecut ce nu s-a stins.

La finalul textului, cititorul înțelege că, dincolo de problemele politice ale zilei,  trebuie  să-și asume valorile universale.

Autor: Dorin Murariu