Ioan Kunst Ghermănescu, antrenorul de handbal dublu campion mondial!

Ioan Kunst Ghermănescu s-a născut la Lugoj, la 11 mai 1925. A reprezentat handbalul românesc la cel mai înalt nivel pe plan mondial, ajungând la cote de performanţă greu imaginabile astăzi: două titluri mondiale cucerite şi alte mari trofee la activ.

„Îmi amintesc cum băteam toaca în Săptămâna Mare de pe o platformă improvizată într-un nuc sau despre primul sport ce l-am deprins de mic – înotul în Timişul atât de drag. Bunica mea Cati, mama mamei mele, avea o adevărată veneraţie pentru râul acesta. Nu pot uita cum stătea în apă până la glezne şi spunea că „aşa se vindecă de reumatism”. Şi aşa stând pe lângă bunica, am învăţat singur să înot, la început dând din mâini şi mergând cu picioarele pe fundul apei, iar apoi dintr-o dată nu am mai simţit pietrişul sub tălpi, dar nici nu m-am scufundat. Să fi avut vreo 4-5 ani, când înotam deja voiniceşte! Abia mai târziu, la şcoală, am deprins crawl-ul şi bras-ul. Mi-aduc aminte şi de Cotu Mic, unde era magazia de paie a oraşului şi o lizieră de frăgari albi şi roşii din care ne astâmpăram foamea după o zi întreagă de pescuit. Iar „uniforma” noastră de zi cu zi erau spiel-hosenii, nici vorbă pe atunci de pantofi de sport sau tricouri”, spunea marele sportiv în anul 1993, cu prilejul unei vizite la Lugoj.

Şcoala gimnazială a făcut-o la Generală nr. 2, cu celebrul dascăl – învăţătorul George Onae, de la care nu a primit nicio „trestie” (!) şi cu învăţătoarea Florei. În 1936 a trecut la Colegiul „Brediceanu”, unde l-a avut ca dascăl pe eruditul Felician Brânzeu, unde i-a avut colegi de clasă pe viitorii scriitori Gheorghe Iancovici şi Traian Iancu de la Făget, precum şi pe atletul Liviu Liuba, care avea să devină un specialist al probei de 400 de metri.

Cheia succesului pe plan sportiv a lui Ghermănescu este una a întregii sale generaţii, cu mai puţine facilităţi, dar care a beneficiat din plin de traiul în aer liber. Handbalul a început să-l practice la Lugoj, în echipa liceului „Brediceanu”, iar pregătirea fizică era asigurată de faptul că Ghermănescu putea fi considerat încă de pe atunci un polisportiv. Practica atletismul, gimnastica cu profesorul Ion Drinca, cel care a introdus obligatoriu sportul în şcolile României Mari, canotajul pe Timiş şi patinajul tot pe Timişul îngheţat de astă dată, în faţa fostului Cinema Capitol. La acestea se adăuga şi tenisul de masă, o disciplină excelentă pentru reflexe. Cu echipa de handbal de la Bredi, a jucat un meci la Reşiţa care i-a schimbat viitorul. Era extremă, dar, fiind pregătit la aruncarea suliţei, a început să tragă direct la poartă, marcând câteva goluri de senzaţie. Şi aşa a rămas: atacant.

Sosit în anul 1944 la Bucureşti la facultate, Ioan Kunst Ghermănescu a jucat doi ani la echipa CFR. În 1948 termină Şcoala Sportivă şi face armata la Regimentul 1 Artilerie Antitanc. Continuă să fie un polisportiv, participând la campionate internaţionale de schi cu echipa „Pandurii” şi la meciuri divizionare la ping-pong. Transferat la Clubul Armatei – CCA, devine antrenor jucător al echipei de handbal, la numai 23 de ani! Şi aşa a rămas până în 1950, când a fost lăsat la vatră şi apoi a devenit angajat civil al Armatei, până în 1967. Trebuie menţinat că din aprilie 1950 devine asistent la Catedra de Jocuri Sportive a ANEFS (Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport), începând o lungă carieră universitară.

Un antrenor dublu campion mondial!

Desigur, performanţele sale sportive devin mult mai vizibile din acest moment, mai ales ca antrenor. Primul campionat naţional l-a câştigat la handbal în 11, cu echipa feminină Ştiinţa ICF Bucureşti. Culmea carierei a fost ca antrenor al celebrei echipe CCA Bucureşti, devenită apoi Steaua, cu care a câştigat numeroase campionate naţionale. Ajuns antrenor al selecţionatei naţionale de seniori, cucereşte medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal în 11 din Austria. Cu echipa masculină cucereşte de două ori medalia de aur la Campionatul Mondial din 1961 şi 1964. Ce vremuri: un lugojean, Ioan Kunst Ghermănescu, antrena campioana mondială din care făcea parte un alt lugojean, portarul Michael Redl! Antrenor emerit şi profesor universitar, a fost o perioadă de timp preşedinte al Federaţiei Române de Handbal (1973-1986, 1990-1992).

Este foarte interesant faptul că lugojeanul Ghermănescu a obţinut performanţe notorii atât la handbalul în 11, un sport foarte solicitant, care se desfăşura pe teren de fotbal, dar şi la handbalul în 7 de azi. În momentul tranziţiei de la un sport la altul, el a publicat în 1963 o lucrare intitulată „Handbalul în 7”, iar mai târziu, în 1978, va publica volumul „Handbal, tehnica şi tactica jocului” – un ghid al noului sport care va aduce României patru titluri mondiale. În anul 1993, Ghermănescu ne declara că „Aveţi în faţă un om fericit! Am contribuit decisiv la cele patru titluri mondiale ale României, la medaliile noastre olimpice, sunt medaliat cu cea mai mare distincţie olimpică – Ordinul Olimpic, sunt membru al Comitetului Olimpic Român, am scris cărţi despre handbal traduse în atâtea limbi, pe scurt, viaţa mea s-a confundat cu handbalul”. La capitolul distincţii, Ghermănescu a primit „Colanul de Aur” din partea Comitetului Internaţional Olimpic, recunoaştere majoră a meritelor sale sportive.

Ioan Kunst Ghermănescu avea să se stingă din viaţă în 1997. În urma lui, a lăsat performanţe handbalistice de cel mai înalt nivel, cinci volume despre acest sport care s-au tradus în toate limbile de circulaţie internaţională. O sală de sport din Lugoj şi o sală polivalentă din Bucureşti, precum şi o şcoală de antrenori din Capitală, îi poartă numele! Din păcate, legat de starea handbalului actual, cuvintele avertisment ale lui Ghermănescu rostite acum mai bine de două decenii la Lugoj s-au adeverit: „Se dovedeşte că amatorii de ieri sunt adevăraţi profesionişti, iar profesioniştii de azi nu sunt decât nişte amatori”!