Inclasabila, intratabila, intruvabila Monica

Fireşte că nu este vorba despre workaholica doamnă Macovei, raportor la Bruxelles şi candidată la un nou mandat de europarlamentar (luată în răspăr de EBA, cae care are alte planuri cu PMP-ul), nici de doamna Gabor, „autoexilata” de peste Ocean, ex-Columbeanu de la Izvorani. Ci de o altă Monica, doamna Tatoiu, matematiciana cu doctorat moscovit care irită pe toată lumea din pricina pretinsei aroganţe a erudiţiei sale, de fapt o informare temeinică în varii domenii dar într-o sarabandă haotică a aglomerărilor de idei.

La Antena Stars, revenită la „Dincolo de aparenţe” în versiunea mai austeră scenografic şi mult diminuată ca timp al emisiunii, cu o Florentina Fântânaru reprofilată pe întrebări „psihologice”, relativ concise, de factură pronunţat intimist-iscoditoare. De ceva vreme, la mai toate apariţiile sale televizate, nu la fel de frecvente ca în trecut dar în acelaşi stil intempestiv şi la limita pierderii autocontrolului, doamna Tatoiu vine cu un volum pe care tocmai îl citeşte, cu un soi de pledoarie în favoarea lecturii. Domnia sa detestă proştii şi îi vrea îngenuncheaţi ori eliminaţi la modul figurat din orizontul public.

Am desluşit misterul neparticipării sale în politica actuală, cu atât mai mult al neparticipării la cursele electorale. Trecutul tumultuos, adolescenţa şi tinereţea trăite frenetic cu „narcoticele” vremii (whisky, coniac Teremia şi ţigări fine) într-o Timişoară cosmopolită şi plurietnică, exasperându-şi părinţii (care i-au administrat din belşug corecţii fizice) ar ajunge-o din urmă, iar tabloidele print şi audio-vizuale ar face-o terci demolându-i credibilitatea, servind pe tavă publicului nesăţios porţii consistente de picanterie. După vârsta de 27 de ani, odată cu mariajul al treilea şi experienţa totală a maternităţii, a venit relativa potolire.

Rămâne problema temperamentului exploziv, impulsiv, alegerile paradoxale, preferinţele sale bizare şi total opuse (se recomandă extremistă de dreapta, dar îl respectă pe Ion Iliescu şi îl consideră ca lider competitiv pe Liviu Dragnea, se ceartă în procese cu madam Udrea, iar acum sunt relativ amice, îl anulează pe Varujan Vosganian ca matematician, necreditându-l nici măcar ca valoros om de cultură). Cu ani în urmă, îl alerga pe Remeş prin studiouri, iritată la culme de viziunile economice ale ministrului, pentru ca în prezent să se ridice aproape de pe scaun, într-o criză de furie, pentru a sugruma un pesedist, desigur, tâmp şi mitoman, la o emisiune de inutile dezbateri TV, simple modalităţi comode pentru a umple grilele televiziunilor de ştiri.

Doamna Tatoiu a apărut în reviste glossy în cele mai bizare ţinute, are o directeţe totală, o frazare precipitată, nu se poate abţine de la replici acide, îşi adoră soţul, dar nu poate evita ciondănelile zilnice. Vorbeşte despre sine, ca viitoare sexagenară, cu o dezinvoltură unică, dezvăluie amănunte pe care nimeni din spaţiul public ori din show biz nu le-ar expune cu o asemenea francheţe bulversantă. Îşi aşteaptă „liniştită” viitorul cu ceea ce va aduce el şi adesea se lasă pradă meditaţiilor şi introspecţiilor.

În agenda personală cu foi detaşabile, îşi înşiră defectele şi cumpăneşte ceea ce se merită ori poate fi schimbat. Şi-ar fi dorit să aibă înţelepciunea de a fi izbutit mai mult în viaţă. Are independenţa financiară de a-şi savura tabieturile gastronomice zilnice, dar e conştientă că experienţele de viaţă sprituale sunt cele cruciale. A predat matematica, a condus autoritar companii, s-a luptat cu mediocritatea şi delăsarea oamenilor, şi-a tiranizat şi iubit în egală măsură colaboratorii şi subalternii. Acum trăieşte viaţa prin idealurile lui Victor, fiul său, student la Londra. Şi totuşi, personajul TV Monica Tatoiu, aşa cum este prizat de percepţia publică, are mistere nepătrunse şi o doză de originalitate, o mixtură explozivă de inteligenţă, umor, nesăbuinţă şi forţă de seducţie.

„Profesioniştii” Eugeniei Vodă rămân în topul preferinţelor majorităţii teleaştilor. Cu fiecare nou sezon, ori invitat, abilitatea excepţională a moderatoarei de a conduce un dialog nu are egal în peisajul media. Subtilitatea de a menţine ritmul şi tonul conversaţiei îi conferă producţiei arta de a pune în valoare o personalitate. Întreruperile, fie şi abrupte, îşi au exact rostul lor, de a relansa teme şi subiecte, de a construi frenetic o stare de spirit. De curând, întâlnirea cu profesorul de semiotică Sorin Alexandrescu, nepotul lui Mircea Eliade, ne-a transportat în lumea marilor valori culturale: Vianu, Călinescu, Noica, Ionescu, Cioran, într-o manieră confesivă empatică, într-o minuţioasă armonie a întregului, punctată de punctată de magia detaliului semnificativ al istorisirii.