Încă o premieră la Oravița: Muzeul Monetăriei Imperiale

În ultimele zile ale lui au­gust, la Oraviţa s-a în­re­gis­trat o nouă premieră: inau­gu­rarea Muzeului Mo­ne­tă­riei Imperiale, aflat într-o ari­pă a Bibliotecii Oră­şe­neşti.

Acest muzeu com­ple­tea­ză zestrea unei aşezări care se mândreşte cu Teatrul ”Mihai Eminescu”, cel mai vechi teatru românesc, i­nau­gurat la 1817 (copie a Bur­gtheaterului din Viena, de­zafectat la 1890 după un in­cendiu) şi splendid res­tau­rat, ”La Vulturul Negru”, pri­ma farmacie mon­ta­nis­ti­că bănăţeană (1763), pre­cum şi căile ferate Oraviţa-Ba­ziaş (1854) şi Oraviţa-A­nina (1863), ultima unicat pe plan european.

Noul muzeu este măr­tu­rie că în perioada 1811-1855, la Oraviţa a func­ţio­nat o monetărie.

La inau­gu­ra­re, omul de cultură oră­vi­ţean Ionel Bota, a precizat:

”… pentru că la monetăria din Selmecbanya nu mai e­xista resursă de cupru și pentru că la Ciclova Mon­ta­nă resursele erau im­por­tan­te, mai ales conținutul re­sur­sei era propice, s-a ho­tă­rât ridicarea unei monetării, pentru moneda ieftină, din Imperiu, adică, de aramă, categoriile superioare fiind argintul și florinii de aur.În acest fel, orașul Oravița, care la vremea aceea era un ha­bitat extrem de im­por­tant, intră sub un control și sub un interes mai direct al Vienei și pe această temă”.

Monedele ”made in Ora­viţa”, cu mai multe sub­di­viziuni, aveau imprimată sigla ”O”.

Monetăria oră­vi­ţea­nă avea ca stemă un cio­can și un târnăcop în­cru­ci­şa­te în interiorul unei roţi dinţate înconjurate de o cunună jumătate din frunze de laur şi jumătate din frun­ze de stejar.