“În cuină la Uica Mihai” – Bucătărind cu Uica prin Europa

Jahwoll Germania

Pe nemţi îi iubesc, chit că lumea îi bârfeşte cum că ar fi reci, capsomani şi închişi în ei. Cei mai mulţi şi mai frumoşi ani i-am petrecut într-o familie de ţărani din Bayern, şi de la ei vă dau să încercaţi două reţete care mie mi-au uns sufletul şi sunt trecute printre preferatele mele.

Jahwoll Germania

Varză călită bavareză

Trebuinţă ai de o oală înaltă cu fundul gros. Şi aşterni pe fundul ei un ştergar de bucătărie muiat în apă rece. Iar primul strat pe care îl pui în oală e cel de frunze de varză murată, pe care nu o clăteşti decât puţin supt jet de apă rece, ca să îşi păstreze în ea zeama cea bună la gust. Iar mai apoi faci un strat de morcov, ceapă, albitură, pe care le-ai tăiat cubuleţe şi le-ai călit în ulei mult. Şi vine rândul următor, de varză acră tocată la cuţit. Şi mai un rând de ceapă, morcov, albitură şi iarăşi un rând de varză tocată. Şi ţii rândurile aşa până ajungi la trei degete de buza oalei. Atunci întocmeşti un capac din alte frunze de varză iar deasupra aşterni stergare curate, muiate fireşte în apă rece. Şi pui oala pe cuptorul cu flacără mică de tot şi acolo o ţii o zi întreagă. Când vezi că oala vrea să prindă clocot şi suflă aburi, iei prosopul de deasupra (grijă că o să te opăreşti) îl înmoi din nou în apă rece şi îl pui la locul lui. Aşa oala o să scadă mărunt-mărunt numai în zeama ei. Iar varza va deveni galbenă ca aurul, moale ca puful şi plină de aromele Germaniei. Să nu dea naiba să pui adausuri de cărnoase sau afumături, ori să dai focul tare ca un nerăbdător ce eşti, că atunci nu mai găteşti varză bavareză, ci una neaoşă de la noi de la Baraolt.

Găluşca din cartofi

Găluşca neamţului e de fapt o maxigăluşcă, o super găluşcă, o mamut găluşcă, o Godzila găluşcă, o găluşcă uriaşă din care se poate îndestula o familie de chinezi la micul dejun, prânz şi cină, ba chiar rămân fărâmituri şi pentru căţelul din curte şi dragonul din fundul grădinii.
Găluşca neamţului e atât de săţioasă încât o mănânci la Berlin iar la Munchen încă îi mai simţi saţul sub limbă.
Găluşca neamţului e mama tuturor găluştelor de pe mapamond şi chiar cred că pe undeva pe faţa nevăzută a lunii există o ţară numită Găluşchia. Dacă nu cumva chiar luna însăşi este o găluşcă nemţească, aruncată cu praştia în cer.
Şi uite cum se face această găluşcă despre care numai când vorbeşti, te cuprinde oboseala:
În apă rece amestecată cu o lingură de sare şi una de chimion se pun la fiert cartofii, mari cât căpăţâna de neamţ şi se lasă la fiert cam trei sfert de ceas. Ei să fie moi şi să îi cureţi de coaja lor cât sunt încă fierbinţi muindu-ţi degetele în apă rece, ca să nu devină aluatul cleios. Şi cartofii ăştia îi sfarmi încă fierbinţi cu furculiţa, mai dai un praf de sare şi de nucşoară pe ei şi îi laşi două ceasuri bune la odihnă.
Apoi, cam la un kilogram de cartofi pui o cană de făină albă, o lingură – două de amidon de porumb, şi le frămânţi bine. Apoi mai adaugi o lingură cu vârf de unt de cel bun şi un ou care încă mai miroase a cuibar. Şi mai frămânţi o dată aluatul până nu se mai lipeşte pe mână.
Şi mai ai nevoie de crutoane de pâine sub formă de cubuleţe mici cât zarurile de la jocul cel de table, prăjite la tigaie cu unt, piper şi sare pe ele.
Şi iei aluat de cartofi, să faci o minge mare cât pumnul bavarezului, iar la mijloc vâri cu grijă un cruton de pâine. Şi dai formă perfectă de sferă găluştei, că neamţu-i mofturos şi îl deranjează lucrurile neduse până la capăt şi o arunci într-o oală cu apă clocotită amestecată cu ulei. Iar găluşca o să fiarbă cuminte acolo până o dată se va ridica la suprafaţă ca un batiscaf, galbenă şi pufoasă, o formă absolută de artă culinară. Şi o iei cu paleta şi o aşezi drept garnitură la carnea friptă cu sos brun sau lângă o jumătate de pui perpelit pe jeratic cu sos de roşii pe deasupra.
Sau poţi să o mănânci doar unsă cu unt şi presărată cu puţină brânză rasă.
Iar dacă în loc de cruton de pâine pui în mijloc nişte fructe confiate ori scoase din compot, şi torni deasupra îngheţată şi sos de ciocolată, te-ai ales cu un desert grozav. Jawohll!

{jathumbnail off images=”images/Stiri/sitenou/uica1.jpg”}