În aşteptarea regalului enescian! Un nou tandem directorial: Mehta – Jurowski

Festivalul ”Enescu” (2 – 24 septembrie 2017) ne va ”prinde” tot descoperiți. Nu avem nici măcar în proiect o sală de concerte adecvată. Ateneul este superb, dar neîncăpător (1.400 de locuri), idem Sala de concerte Radio, cât despre Sala Palatului (4.000 de locuri), rămâne o ”calamitate”, în pofida valului de ameliorări acustice aduse, care nu știm cât au costat, dar în total nu au mulțumit pe nimeni, și în primul rând pe muzicieni. Ni se va replica iritat că avem alte priorități. E în regulă, dar măcar acelea s-au materializat? Autostrăzi, centuri ocolitoare, piste cicliste, consolidări de clădiri cu risc seismic, îmbunătățirea infrastructurii (școli, spitale)?

Bineînțeles că nu și atunci e de înțeles că exigențele culturii și artei par superflue și ridicole, chiar în mintea guvernanților noștri. Și mai plasăm întregul festival sub înaltul patronaj al Președintelui României care, e drept, pare mai puțin meloman și mai degrabă înclinat spre turism exotic, dar la deschidere oricum va fi prezent, iar la cocktailul festiv va fi negreșit abordat de staff-ul manifestării și în special de elita dirijorilor din străinătate pe tema ”fierbinte” a sălii adecvate de concerte. Au început promo-urile TV pe canalele Mezzo, arte, numeroși melomani din străinătate au abonamente integrale la toate recitalurile și concertele din program, dar nu descoperă un progres logistic de la o ediție la alta. Dl. Mihai Constantinescu, directorul Artexim, face minuni în calitate de organizator.

Criticul muzical  Costin Popa îmi mărturisea că, fără capacitatea managerială a acestei persoane excepționale, întregul edificiu cultural numit Festivalul ”Enescu” s-ar nărui. Pe experiența și abilitățile sale s-a bazat și izbândit dl. Ioan Holender în atâtea ediții din mandatul său directorial.

Paginile de promovare din presa scrisă (atâta cât a mai rămas la noi) sunt de un rafinament și sofisticare Hi Tech unice. Ne așteaptă o sărbătoare fascinantă a muzicii din patru secole de creație, iar cea contemporană (dar și cea enesciană) va fi privilegiată. Posturile naționale publice de radio și de televiziune vor acoperi profesionist toată gama evenimentelor.

Vom avea parte de transmisiuni în direct, iar după închiderea festivalului, de retransmisii înregistrate ale tuturor momentelor semnificative dintr-o agendă bogată, cu invitați din primul eșalon al artei interpretative. Suntem pe harta lumii, alături de Salzburg sau Lucerna.

Titularul pamfletului ”În gura presei” de la Antena 3, aflat într-o scurtă vacanță, se va întoarce probabil cu o recoltă însemnată de materiale video, numai bune de difuzat la începutul toamnei calendaristice. Dincolo de ”numere” vesele, dar profund stupide în esența lor, cu protagoniști pe You Tube, care scapă ca prin minune de isprăvi cică atletice perfect cretine, ceea ce intră în oferta de predilecție a lui Mircea Badea este cel generic numit ”platouașul” de bogății.

Ce conține acesta? Într-o teribilă alăturare kitschoasă, prin ostentativă opulență:  automobile din gama exclusivistă (Ferrari, Bugatti, Maseratti, Lamborghini etc.); ceasuri din aur roz bordate cu diamante (de o estetică bizară), butucănoase și extra large, de o grosime apreciabilă, dată fiind complexitatea angrenajului interior; mese, de fapt mic dejunuri matinale pe buza piscinei și având ca fundal o mare sau un ocean; dudui suple care se fâțâie lasciv în cadru, unduindu-și lasciv posteriorul. Iar pentru ca tacâmul să fie complet, etalarea de bani, în sensul cel mai propriu al termenului, adică sume enorme aranjate în valize de firmă și de fițe și transportate la destinații necunoscute, cu dubițe securizate.

Conform testărilor sale de amator (nu a făcut sondaje speciale cu domnul Marius Pieleanu), aceste ar interesa majoritatea telespectatorilor emisiunii.

Nu prea avem motive de a ne îndoi. De altminteri, și la Radio Zu, unde vorbește live cu ascultătorii, dl. Badea are parte de astfel de solicitări: ”Lasă-ne frate cu anticorupția, Codruța și Dragnea, vrem gagici, mașini bune și dicstracție (sic !) cât cuprinde”. Termenul subliniat este din arsenalul de perle culese din folclorul oral de către un cărturar cu auzul fin: Dan C. Mihăilescu. Așadar, suntem lămuriți buștean.

După ultimele rapoarte de specialitate, economia duduie (avem o creștere monșer, e drept că pe bază de consum, pentru că la producție și export  stăm pieziș, dar orișicât!), grătarele sfârâie, cei încinși se lăfăie în jacuzzi și toată țara vrea divertisment cu nemiluita.

La ora 17, știrile cu orori și văd netulburate de drumul lor inexorabil, din când în când atentate oribile fac materia primă pentru breaking news, dar cum uitarea e scrisă în legile omenești, peste o secundă doar ne aruncăm în vârtejul amețitor al caruselului nostru diurn de proprii frustrări și excese. Romancierii au subiecte inepuizabile de romane despre alienarea contemporanilor noștri.