Lucrurile s-au tranşat aşadar. Juriul de preselecţie a stabilit din cele 94 de piese înscrise (se pare cel mai mic număr din ultimii ani încoace) pe cele 12 rămase în competiţia naţională ”Eurovision”. Jurnalele mondene ricanează afirmând că Mihăiţă Trăistariu a ”scăpat” de concurenţa sexy (adică Bijon, alintată drept ”cântăreaţa fără chiloţei”, Ramona Nerra de la ”Vocea Germaniei” şi Otilia ”Bilionera”, eliminate ”în vrac”, fără drept de apel de către un juriu a cărui componenţă urmează să o aflăm).
Aşa-zişii norocoşi rămaşi în cărţi sunt: Jukebox (formaţia de la show-ul Cârcotaşilor de la Prima Tv), Ovidiu Anton, Florena, Doru Todoruţ & Irina Baianţ, Dream Workers, Hayley Evetts, Andra Olteanu, Irina Popa, Vanotek feat. The Cod & Georgian, Sandra, Mihai Băjinaru şi, fireşte cu voia dvs, Trăistariu cu al său Paradiso de 15.000 euro risipiţi pe un videoclip absolut rizibil, remaniat pe ultima sută de metri. Dintre numele enumerate, puţine ne sunt cunoscute, necum familiare (amintiţii Juke Box, Ovidiu Anton, Doru Todoruţ, Irina Popa sau Mihai Băjinaru).
La Sala Sporturilor din Baia Mare (de la ediţia trecută din 2015 când s-a desfăşurat la Craiova, Eurovisionul a devenit itinerant) vor avea loc semifinalele din 4 martie şi apoi finala din 6 martie, care îi va include pe doar 6 dintre participanţii la selecţia Naţională Eurovision România 2016. De ce s-a optat pentru Baia Mare?
Poate pentru că respectivul municipiu a rămas pe lista scurtă a candidaturilor pentru Capitala Culturală Europeană din 2021, alături de Bucureşti, Cluj şi Timişoara. Sau este doar o simplă coincidenţă, organizatorii dorind o diversificare a locurilor de transmisie şi o includere în alegerile lor a provinciei, prea adesea marginalizată în privinţa evenimentelor cu oarecare impact la public.
De ani şi ani buni ne macină însă o îndoială: cine, în cele din urmă ne garantează că juriul a făcut cele mai bune alegeri?
De unde putem şti că celelalte 82 de piese eliminate (din recolta, totuşi modestă, de numai 94) sunt, hotărât lucru mai puţin bune şi, ca atare necompetitive?
Mai multă transparenţă ar fi fost negreşit de bun augur. Vom reveni cu o analiză mai detaliată în frumoasa săptămână a mărţişorului muzical.
Analistul media Iulian Comănescu comentează profesionist în cel mai recent număr din hebdomadarul cultural ”Dilema veche” divertismentul TV în 2016, plecând de la premisa absolut corectă, verificată statistic şi sociologic că producţiile scumpe şi cu rating mare se concentrează îndeobşte în două perioade mari din an, şi anume martie – mai, respectiv septembrie – decembrie. În restul timpului, veniturile din reclamă sunt foarte mici din pricină de audienţă scăzută, publicul optând pentru alte îndeletniciri decât privitul la televizor.
La ProTv revine ”Românii au talent” (cu juriul compus din: Mihaela Rădulescu, Florin Călinescu, Andra şi Andi Moisescu), dar postul mai pregăteşte pentru toamnă „Survivor”, un soi de variantă turcească a producţiei având costuri mai reduse, ţinând cont de dimensiunile pieţei româneşti. Vor rămâne în grilă emisiunile hit ca ”Vocea României” sau ”MasterChef”, care se pare că mai au încă un anume potenţial de exploatat.
La Antena 1 începe ”războiul”, aşadar ”Chef la cuţite” cu Bucătarii Iadului care se vor duela în reţete între ei, astfel că Bontea, Scărlătescu şi Dumitrescu se vor umili reciproc şi nu-i vor mai stresa pe bieţii concurenţi din formatele anterioare. Euforia, rebotezată Happy Channel (cu Ruxandra Ion la cârmă) va intra în grilă pe 8 Martie şi va avea emisiuni tematice, vizând preponderent publicul feminin. Antena 1 ”recidivează” cu noi sezoane din, „Ham talent” ori „Te cunosc de undeva”, care au confirmat apetenţa publicului la acest gen de entertainment.
În timp ce Prima e în insolvenţă, Kanal D s-a specializat pe emisiuni tabloide de acces şi late night (înainte şi după primetime-ul dintre faimoasele ore 19-23) şi seriale turceşti, dar nu a anunţat o emisiune / producţie de veritabil divertisment. Iulian Comănescu formulează sintetic un diagnostic tranşant la care subscriem integral: ”afaceri ieftine şi vulgare”. Publicul pretenţios a migrat de mult către canale de nişă şi platforme online (gen Netflex, lansat în ianuarie, subiect de multe comentarii). Pentru noi, cei care am gustat divertismentul de altă dată (marca inconfundabilă Bocăneţ) şi apreciem conservatorismul în cel mai bun sens al termenului ilustrat de brandul glamour San Remo, ”leste’s sur le soif” (cum ar spune francezul), este o imensă dezamăgire că postul naţional aflat într-o situaţie imposibilă, nu doar financiar, nu a fost capabil de 25 de ani să reînvie tradiţia varieteului strălucitor, cu numere de virtuozitate comică, balet atractiv, muzică variată, de mare montare, măcar o dată pe lună. Adică producţii de antologie, demne de admiraţie.