Horaţiu Mălăele revine la Lugoj cu o comedie de cinci stele

În data de 28 februarie, de la ora 19, la Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu” din Lugoj va vea loc spectacolul cu piesa Podu’ de Paul Ioachim. În distribuţie sunt doi actori consacraţi ai scenei şi filmului românesc, Horaţiu Mălăele şi George Ivaşcu, cărora li se adaugă tânăra actriţă Meda Victor care a mai colaborat cu Horaţiu Mălăele într-o piesă de succes – „Nunta mută”. Biletele se găsesc la casieria Teatrului Municipal şi costă 40 de lei în sală şi 25 de lei la balcon.

O temă unicat: supravieţuirea prin… sinucidere! „Este o farsă a existenţei absurde, în care personajele râd de propria lor neputinţă. Spectacolul are la bază un text al regretatului Paul Ioachim, care prezintă întâlnirea dintre un neînţeles – dl. Vasilescu – în intepretarea lui Horaţiu Mălăele, un îndrăgostit – George Ivaşcu şi o artistă – Meda Victor, care stau la coadă ca sinucigaşi, în faţa morţii, şi prezintă publicului, în cheie caricaturală, propriile drame. În versiunea lui Horaţiu Mălăele prevalează umorul, piesa Podu’ având ca subtitlu – comedie de cinci stele. Este o producţie a Teatrului Metropolis din Capitală, avându-i ca actori pe George Ivaşcu şi Meda Victor şi ca invitat, regizor şi interpret, pe Horaţiu Mălăele. De altfel, acesta din urmă spune, la un moment dat, că Podu’ este o piesă unicat pe o temă nemaiauzită: supravieţuirea prin sinucidere!”, ne-a declarat doamna Doina Popa, din partea fundaţiei Culturale „Artmedia” din Timişoara, organizatoarea spectacolului.

O „recidivă” fericită. În anul 2004, piesa lui Ioachim a mai fost prezentată publicului lugojean, în formula Horaţiu Mălăele, George Ivaşcu şi Ioana Moldovan (actriţa cunoscută prin prezenţa sa, timp de câţiva ani bun, la ProTv). Iată ce ne declara atunci Horaţiu Mălăele: „Textul l-am descoperit întâmplător, nu pot să învinuiesc pe nimeni… Pe Paul Ioachim îl ştiam ca actor dar, trăind într-o fericită vecinătate cu domnia sa, dânsul a îndrăznit să-mi dea o piesă să o citesc. Piesa asta, care s-a mai jucat, totuşi, în Bucureşti acum trei decenii, are o istorie ciudată, sau dramatică, dacă vreţi. Ea se numeşte Podul sinucigaşilor.
Fac o mică paranteză să vă spun că nu este primul meu contact cu o piesă a lui Paul Ioachim, cu Podu’ eu de fapt am făcut o recidivă. Începutul l-am făcut cu Carlo contra Carlo, o partitură extrem de interesantă care vorbeşte despre războiul ideologic dintre doi titani ai comediei: Carlo Gotti şi Carlo Goldoni (n.r. – spectacol pus în scenă în 1997, unde Horaţiu Mălăele a semnat regia, interpretând şi rolul lui Carlo Goldoni). Carlo Goldoni a fost un revoluţionar în ceea ce se cheamă comediografie. Piesa mi s-a părut excepţională, am şi montat-o imediat la Teatrul Odeon. Nu a fost unul dintre lucrurile mele cele mai bune, pentru că m-am anturat unei echipe scenografice cu care cred că nu m-am înţeles, deşi iniţial păream foarte bine înţeleşi. Într-un décor greoi şi cu nişte costume ciudate, impresia a fost cam bizară, imediat după premieră…

Aşa că Paul Ioachim a îndrăznit să-mi mai ofere o piesă, cu speranţe reînnoite, măcar pentru ca s-o citesc. Acest text mi s-a părut la început şi mai greoi, oricum mai altfel, vorbind şi stilistic, pentru că era o piesă de-a lui din tinereţe, aşadar o piesă de început. Din punctul meu de vedere era greoaie, dar şi cam difuză, privind din perspectiva ideologiei de atunci. Şi atunci mi-am permis, cu aprobarea autorului, desigur, să prelucrez textul original.

Paul Ioachim a fost un bun actor şi un excepţional dramaturg, el ne-a părăsit prematur, dar îşi va câştiga un binemeritat loc în istoria teatrului românesc, atunci când regizorii noştri vor găsi îndrăzneala dar şi puterea să-i monteze creaţiile”.

{jathumbnail off images=”images/!poze_site/februarie_2012/06_feb/malaele.jpg”}