”Tot ce-ţi trebuie pentru un film este o fată şi o armă” („Tout ce dont vous avez besoin pour faire un film, c’est d’une fille et d’un flingue”), spunea cineastul Jean-Luc Godard iar Revanşa, debutul în lungmetraj al regizoarei franceze Coralie Fargeat, o dovedeşte cu prisosinţă.
Atitudinea narativă a regizoarei nu e deloc detaşată. Camera este intruzivă, reluând încălcarea spaţiului personal al protagonistei, aşa cum o fac bărbaţii din film iar morala producției are conotații feministe. Revenge (Revanșa) e conceput şi filmat într-o cheie estetică surprinzătoare, conturând categoric decizia regizoarei de a face un film „cu stil”.
Compoziţiile plastice atent lucrate, prelucrările de imagine şi comentariul muzical sunt atuurile filmului. În pofida unui plot schematic, dar cu o miză bine conturată, filmul este o reușită. Regizoarea e capabilă să susţină în prima parte a filmului tensiune erotică apoi continuă cu un suspans autentic.
Brutalitatea manifestată față de sexul frumos e declanșatorul acțiunii.
Jen (Matilda Lutz din Rings) are parte de o ieșire romantică împreună cu iubitul ei bogat, la o casă luxoasă dintr-o zonă deşertică izolată, ieșire întreruptă brusc atunci când prietenii lui apar înarmaţi până în dinţi pentru o partidă de vânătoare.
Tensiunea sexuală escaladează până în punctul în care ajunge la maxim, terminându-se cu un gest șocant în urma căruia Jen ar fi trebuit să moară. Însă, din nefericire pentru agresorii ei, ea supraviețuiește și se întoarce cu o intenție macabră: răzbunarea.
Filmul e marcat de un naturalism al violenţei dus până la limitele suportabilului Foarte multe momente vor testa sensibilitatea spectatorului. Răni gâlgâinde (excelentul în rol Vincent Colombe are o scenă în care încearcă transfigurat de durere să își scoată din talpă un ciob de sticlă) și litri de sânge, ca într-un morbid omagiu al filmelor de categorie „B”, pentru care principiul e „Babes, bullets, blood”.
Revenge schimbă regulile răzbunării și ale supravețuirii, oferind în același timp un studiu sângeros al asupra sexismului. Nimeni nu moare pur și simplu în Revenge – ei sângerează, evoluează într-un peisaj post-apocaliptic, se umplu de cioburi de sticlă, alunecă pe propriul lor sânge și apoi mor. Într-un film cu personaje simple și cu o premisă și mai simplă, este firesc ca latura corporală, fizică să devină subiectul principal. Bărbații se împart după tipologiile fizice, iar Jen este o femeie renăscută ca o Valkyrie a răzbunării, cerându-și drepturile în timp ce ajunge în iad și înapoi”, a scris publicația IndieWire despre film.