Hadiji, tunisianul care are grijă de dantura lugojenilor

În condiţiile în care mulţi medici lugojeni doresc să plece şi chiar au plecat peste hotare, nemulţumiţi de condiţiile din ţară, există şi câteva cazuri de doctori străini care vin în oraşul nostru pentru a profesa medicina.

Cu ceva ani în urmă am scris despre dr. Dimitrios Kou­koulas, un grec originar din Salonic, care lucrează la Spitalul Municipal din Lu­goj. Dr. Koukulas  a ajuns la S.M.L. la sfârşitul lui sep­tem­brie 2010, după ce a câş­tigat concursul pentru postul de medic specialist în gastro-enterologie organizat de Ministerul Sănătăţii.

Un alt caz este cel al tuni­sia­nu­lui Hadiji Souhaiel, medic pri­mar stomatolog – orto­dont implantolog, care de­ţi­ne două cabinete medicale, u­nul în Timişoara şi altul în Lu­goj, pe strada Comuna din Paris.

La Lugoj, dr. Souhaiel a a­juns după o colaborare cu medicii de aici, care i-au soli­ci­tat prezenţa pentru ca­zuri mai deosebite, în spe­cial la copii. Observând lip­sa specialiştilor orto­donţi-implantologi, dar şi cererea pe plan local, a decis să des­chidă un cabinet şi în oraşul nostru.

“Pe viitor, planurile me­le la Lugoj sunt de ex­tin­dere într-o policlinică nouă, un­de voi aduce şi alţi me­dici, iar eu voi rămâne pe orto­don­ţie-implantologie. Sper să devină ceva concret, poate chiar din februarie”, spune medicul tunisian.

Dr. Souhaiel are ce­tă­ţe­nia română, iar de loc este din Tunisia, chiar din ca­pi­ta­la acestei ţări – Tunis.

“Am venit în România în a­nii 90, pentru studii, la U­ni­ver­sitatea de Medicină şi Far­macie – Facultatea de Sto­matologie din Timi­şoa­ra. După un an pregătitor în care a trebuit să mă fa­mi­lia­rizez cu limba, am început stu­diile propriu-zise, iar apoi a urmat specializarea, doc­toratele şi aşa mai de­parte. Punctul forte al în­vă­ţă­mântului superior medical este practica. Asta am a­pre­ciat încă de la începutul fa­cultăţii – importanţa foarte mare acordată practicii ne­mij­locite”, spune medicul tu­ni­sian.

După anii de fa­cul­tate, a făcut trei ani de spe­cia­lizare în ortodonţie, pen­tru a deveni medic spe­cia­list, iar la capitolul im­plan­to­logie, a făcut două cursuri de şase luni pentru a obţine di­pl­oma şi în acest do­meniu.

Dr. Souhaiel vorbeşte fluent limba română, la un ni­vel superior, stăpânind deo­potrivă conversaţia, cât şi termenii medicali.

A­dap­tarea la limba română nu i s-a părut grea: ”Când am ve­nit în România ştiam şi ceva i­taliană, iar franceza o ştiu a­proape la perfecţie. De alt­fel, în Tunisia studiem lim­ba franceză din clasa a doua. Biologia, matematica, fi­zica, chimia, cu termenii lor specifici, se învaţă în lim­ba franceză din clasa a şasea. Poate de aceea nici termenii medicali nu au fost greu de însuşit în limba ro­mâ­nă. Aşa se face că în trei luni de zile am ajuns să stă­pâ­nesc chiar bine limba ro­mâ­nă, care este foarte a­pro­pia­tă de franceză şi mai ales de italiană. În timpul fa­cul­tă­ţii, a mai simţit atenţia de­o­­s­e­bită a profesorilor, dar şi im­­plicarea Ambasadei Tu­ni­­siei care s-a interesat me­reu de parcursul studenţilor tu­nisieni, ceea ce a con­stituit un imbold pentru noi să învăţăm mai bine”.

Soţia sa este din Ti­mi­şoa­ra şi, din fericire, cum spu­ne doctorul, nu are a­ceeaşi meserie, ci este an­ga­jată la Muzeu: “Este bine pen­tru că măcar ea e acasă. Eu ajung uneori la 9 sau 10 seara, dar am o familie în­ţe­legătoare, care îmi este ală­turi”.

Cât despre Ro­mâ­nia – “Aici oamenii sunt os­pitalieri şi m-au primit cu căl­dură. Ei au deschis cu căl­dură uşile pentru străini, mai ales că atunci, în anii ‘90, era ceva nou pentru ro­mâni. Mi-am făcut prieteni care doreau să ştie cât mai multe despre Tunisia. De fie­care dată când i-am in­vitat la noi am făcut mân­care tradiţională, mai ales cuş cuş, folosind unele con­dimente specifice. Pe lân­gă cunoaşterea culturală, cea gastronomică este foar­te importantă”, mai adaugă dr. Souhaiel.