Găştile care fac legea prin „cartierul” facebook

Recunosc că, în ultima pe­ri­oa­dă, bucuria de a deschide di­mineaţă de dimineaţă “fi­le­le” cărţii cu feţe, numită face­book, s-a diminuat foarte mult. Bag sama că renumita reţea de so­cia­lizare, născută din inspiraţia “tocilarului” Zuckerberg, se află în plină ex­pansiune pre­cum însuşi U­ni­versul, dar can­titatea de e­ner­gie negativă pe care o ema­nă este în continuă creş­­te­re.

Viaţa m-a învăţat că, a­tunci când cineva este extrem de categoric, când îşi pro­pu­ne să nu vadă lucrurile decât în alb şi negru, când încearcă pe or­ice căi să discrediteze nu nu­mai opiniile contrare, ci şi per­soanele care le emit, atunci la mijloc nu este ceva curat.

Nu mai e vorba despre o dis­pu­tă de idei, ci despre im­punerea cu forţa a unor a­xio­me, a unor tipare de gân­dire îngustă, iar toţi cei aflaţi în afara acestora sunt nişte nemernici, anal­fa­beţi, cutre, ori iremediabili idioţi.

Vasta categorie a ne­fe­ri­ci­ţilor care otrăvesc in­ter­ne­tul este una surprinzător de di­ver­să: de la veşnicii postaci ai par­ti­delor, care fac spume la gură din te miri ce, la ortodoxiştii ex­tremi şi adepţii teo­­riilor con­spi­raţiei, până la fal­­şii profeţi ai sfârşiturilor lu­mii.

Numai în septembrie-oc­tombrie am avut vreo patru cinci apocalipse, doar că ne-au ratat şi super-ra­diaţiile so­la­re, şi asterozii, iar planeta Ni­biru, bat-o s-o bată, a lipsit de la întâlnire, şi de astă dată, ca o domnişoară fiţoasă!

Ca să nu mai vorbim că nimeni nu şi-a modificat ADN-ul şi n-a trecut în a cincea di­men­siune, de vreme ce foru­mu­ri­le şi reţelele de socializare gem de trolli, flameri şi alţi amatori de scandal cu orice preţ.

O­ri­cine nu le cântă în stru­nă riscă o ciomăgeală zdra­vănă. Încet încet, acţio­nând “în haită”, go­lanii tas­ta­tu­rilor încep să facă le­gea prin “cartierul” face­book.

Odată cu expansiunea u­ni­­versului facebook, au ex­pan­dat deopotrivă into­le­ran­ţa, ura, dis­preţul faţă de “res­tul lumii”, care musai e proas­tă-bâtă şi nu ştie carte, vulgaritatea şi do­rin­ţa de a pos­ta titluri sau imagini şo­can­te, uneori de-a dreptul o­ribile.

Mai condamnabile în­să decât gustul pentru ma­ca­bru ex­hibat de unii, mi se par şti­rile false, fabricate, a­no­ni­me sau cu autor necunoscut (vor­ba Po­liţiei), gen “cer­ce­tă­torii bri­ta­nici”, “presa fran­ce­ză”, “sur­se din…” etc., care au început să prolifereze şi să acopere gla­sul presei mainstreem, ca­re, cu toate păcatele ei, mai are ceva reţineri de natură deon­to­lo­gică, dacă nu musai de bun simţ.

Facebook a început să gea­mă de titluluri gen: “E ofi­cial!” scris cu majuscule, du­pă care urmează orice go­go­mă­nie şi elucubraţie ima­gi­na­bilă.

Mai grav este că, in­tenţionat sau nu, toate aceste mesaje ilus­tra­te cu fotografii şocante lovesc cititorul la fix şi formează apoi o­pinii de ne­zdruncinat.

Se mer­ge în mod clar pe latura vio­lent-e­moţională, care o ex­clu­de pe cea raţională. Exem­plul cel mai grăitor este criza re­fu­gia­ţi­lor, mana cerească a tuturor inconştienţilor care agită gra­tuit spiritele pe net.

Ce mai contează că “teroristul” pre­zen­tat ca atare era de fapt a­pă­­rător al unui oraş ulterior o­cupat de islamişti, ce mai con­tează că fetiţa blondă, cu ochi albaştri, prezentată ca fiind maltratată de imigranţi, fusese de fapt muşcată de un câine de luptă cu doi ani în urmă!

Im­por­tantă este agi­ta­rea apelor, crearea unui cli­mat de xe­no­fo­bie, ură şi ne­si­guranţă, des­fii­n­ţa­rea o­pi­nii­lor contrare.

Şi toate astea, pen­tru setea de trafic al u­nui blogger anonim, dar chi­nuit de ambiţii.

Mă întreb, cât vor mai ex­pe­rimenta, pe buna noastră cre­d­inţă, ”ucenicii vrăjitori” ai re­ţe­lelor de socializare? Oare cui folosesc aceste grave dis­tor­sionări, care au ca efect ra­di­ca­lizarea opiniei publice?