Furnalele înalte de la Reşiţa, minuni industriale ale Banatului

Începutul construcţiei furnalelor iniţiale s-a consemnat în octombrie 1769. Impozantele construcţii industriale au fost terminate în 1771 şi inaugurate în 3 iulie 1771 sub denumirile de „Franciscus” şi „Josephus”.

Începutul construcţiei furnalelor iniţiale s-a consemnat în octombrie 1769. Impozantele construcţii industriale au fost terminate în 1771 şi inaugurate în 3 iulie 1771 sub denumirile de „Franciscus” şi „Josephus”.

Arhivele reşiţene păstrează inscripţiile de inaugurare din 1771: „La ordinul Augustei Theresia, sub îngrijirea lui Müler şi Redange, s-a ridicat acest furnal”, pe plăci montate la nivelul celor două furnale iniţiale, Franciscus şi Josephus. Înainte de naţionalizare şi de etapa post-decembristă de declin, proprietari au fost: St.E.G. (1850 – 1920) – Consorţiul internaţional St.E.G. “K.u.K Oberprivillegierte Staatseisenbahn Gesellschaft”, societate privilegiată imperială şi regală a căilor ferate de stat, cu capital francez şi austriac care aveau în proprietate în afara uzinelor din Reşiţa şi alte domenii şi proprietăţi miniere, metalurgice şi feroviare în Banat şi Boemia, apoi UDR (1920-1948).

În baza Decretului Regal Roman nr. 2455/8 iunie 1920, patrimoniul St.E.G. de pe teritoriul României este constituit în societatea “ Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa”. În cadrul acesteia s-a constituit “Direcţia atelierelor” care deţinea: mine (de fier, cărbune, cupru), podgorii, drumuri, cariere de calcar, furnale, cocserie, oţelării, laminoare, turnătorii forjă, fabrica de poduri şi construcţii metalice, fabrica de roţi montate.