Pentru lugojenii din perioada interbelică distracţia de top pe timp de vară era scalda la Timiş. Pe malul rîului, în dreptul actualului Colegiu Brediceanu, funcţiona o şcoală de înot condusă de maestrul Karl Martin, deschisă cu mare tam-tam în anii 20.
Pentru lugojenii din perioada interbelică distracţia de top pe timp de vară era scalda la Timiş. Pe malul rîului, în dreptul actualului Colegiu Brediceanu, funcţiona o şcoală de înot condusă de maestrul Karl Martin, deschisă cu mare tam-tam în anii 20.
Şcoala a rămas celebră prin faptul că în zilele călduroase, liceenii îşi făcuseră un obicei din observarea doamnelor şi domnişoarelor înotătoare.
Pentru a curma ocheadele indiscrete, maestrul Karl a înălţat un adevărat parapet de scândură, la adăpostul căruia femeile emancipate ale vremii puteau face plajă sau intra în apă după voia inimii.
Alte preocupări pe timp de vară
O îngheţată bună se putea servi la Cofetăriile Drăgănescu, Haloff sau Bocicariu, iar o bere rece, la halbă, era oricând disponibilă atât la grădinile de vară, cât şi la restaurante precum Dacia, Bristol sau Amigo.
În umbra parcurilor, favorit era tenisul de câmp, sport la care participau domnii dar şi doamnele şi domnişoarele vremii.
La 27 iunie 1924, Lugojul avea nu mai puţin de 12 terenuri de tenis de câmp, la o populaţie de puţin peste 22.000 de locuitori! Dacă facem comparaţie cu cele 60 de terenuri din Arad şi cele 80 din Timişoara, nici nu erau prea multe…
Unde mergeau înstăriţii vremii?
Ca şi acum, lugojenii cu dare de mână preferau să ”evadeze” din oraş. Spre deosebire de vremurile noastre, când idealul românului ”ajuns” sunt staţiuni precum Halkidiki, Sharm El Sheik, Antalya sau Kusadasî, destinaţiile din străinătate ale perioadei antebelică şi interbelică erau mult mai europene: Karlsbad, Marienbad, Franzensbad, ori la Vichy, Plombieres, Bourboule, Alpii Italiei şi Elveţiei, Saxonia, Oostende, Spa ori Spezia.
Pentru ieşiri, lugojenii de rând, fără stare materială deosebită, aveau totuşi o puternică ofertă turistică la doi paşi de oraş, în staţiunile bănăţene, cochete, îngrijite şi pline de lume în sezonul estival.
În regiunea Severinului, destinaţia turistică nr. 1 era Buziaşul, staţiune mult mai îngrijită, elegantă şi frecventată decât în zilele noastre. Stabilimentele Phoenix 1 şi 2, Hidroterapia, Băile calorizate, Băile feruginoase, izvoarele cu ape clorurate, alături de parcul cu colonadă şi Casinoul, erau foarte frecventate.