Pe o câmpie din apropierea Lugojului, un Fokke Wulf 190 din al doilea Război Mondial decolează pentru primul său zbor. Totul începe perfect, până când, la un moment dat, avionul nu mai răspunde la comenzile pilotului şi se prăbuşeşte.
Pe o câmpie din apropierea Lugojului, un Fokke Wulf 190 din al doilea Război Mondial decolează pentru primul său zbor. Totul începe perfect, până când, la un moment dat, avionul nu mai răspunde la comenzile pilotului şi se prăbuşeşte.
O „tragedie” necunoscută, care nu s-a întâmplat în anii ‘40, ci mult mai aproape de zilele noastre, la sfârşitul anilor 2000. Avionul era un aeromodel, o copie perfectă, la scara 1:5, a celui original, iar „pilotul” de la sol, a cărui telecomandă a interferat cu undele emise de un releu, este un lugojean, Gheorghe Manea, care lucrase aproape o mie de ore la punerea la punct a modelului respectiv.
Gigi Manea, sau „Jimmy” pentru prieteni, este un om remarcabil. De profesie ceramist (a lucrat la „Mondial” până s-a desfiinţat secţia de faianţă), dl. Manea este un adevărat om-orchestră, al cărui talent se manifestă în cele mai diverse domenii, de la calculatoare la pictură. La ora actuală, este unul dintre cei mai apreciaţi aeromodelişti din ţară.
A început să facă modele de maşini din tablă de conserve, pentru plăcerea personală, iar acum, după mii de ore de muncă, a ajuns să deţină câteva aeromodele care reproduc cu extremă fineţe avioanele originale. Aeromodelismul este o pasiune de dinainte de 1989, când a activat câţiva ani la Clubul „Sportul Studenţesc” din Capitală.
Vedeta micii flotile de avioane a d-lui Manea este un Messerschmidt 109, redutabilul avion de vânătoare al Luftwaffe, din al doilea Război Mondial. Avionul, replicat la scara 1:5,5 i-a adus două locuri III la Campionatele Naţionale de Aeromodelism care s-au desfăşurat la Deva şi la Strejnic, lângă Ploieşti, în 2004 şi 2005, dar şi un titlu de campion naţional cu Clubul „Balladis” din Deva, unde este membru, în acelaşi an 2004.
Întrecerile naţionale la clasa F4C, la care concurează lugojeanul, sunt un fel de reuniune a unui club de elită: doar zece participanţi din toată ţara! Explicaţia? „Munca e grozav de multă, la un model se munceşte cam o mie de ore. Eu am lucrat mai mult noaptea… Gândiţi-vă că fiecare nit este de fapt o picătură de aracet, care trebuie aliniată perfect cu celelate. Trebuie enorm de multă răbdare în construirea avionului şi investiţii financiare deloc neglijabile, atât în partea de motor, cât şi de ghidare electronică prin telecomandă. Am făcut şi nişte experimente pentru motoare.
Am tăiat blocul motor de la o drujbă şi l-am adaptat pe unul din modelele mele, care s-a comportat bine în aer, dar totuşi nu se compară cu un motor făcut în fabrică. Cehia fabrică motoare de foarte bună calitate, dar şi Japonia”, arată Gh. Manea. Corpul machetelor este realizat din lemn de balsa ultrauşor, îndoit după umezire, preparat, chituit şi vopsit cu vopsea de maşină. Lemnul de balsa este cel mai bun material pentru aeromodele, dar are un defect major: la prăbuşire, „explodează” pur şi simplu în foartre multe aşchii, aşa încât o machetă „crash” nu mai poate fi reparată. Motoarele sunt adevărate bijuterii. Cântăresc undeva la 900 de grame, funcţionează pe bază de metanol, rezervorul are o capacitate de 1,5 litri, ceea ce conferă avionului realizat la scară o autonomie de zbor de circa o oră.
Pregătit pentru un nou campionat naţional. În acest an, pe un aerodrom privat de lângă Piteşti, Federaţia Română de specialitate va organiza un nou campionat naţional, la care lugojeanul se va prezenta cu un remarcabil model PE 47 Thunderbolt, replica avionului american de vânătoare-bombardament, la scara 1:5. Gh. Manea îl avea în lucru încă din 2005, dar nu l-a aruncat în „luptă”, pentru că avea ceva probleme cu electronica, cu partea de comandă.
Pe lângă acesta, constructorul de aeromodele mai are un biplan SE5A – RAF (britanic) din primul Război Mondial şi un Fieseler Storck german din al doilea Război Mondial, avion cu decolare şi aterizare scurtă, capabilităţi de care trebuie să ţină seama şi modelul. Li se adaugă un avion acrobatic, Crystal Eagle şi încă unul, foarte asemănător, replicat după Pitts. „Pe acestea le folosesc de câte ori am ocazia, ca să-mi păstrez îndemânarea la pilotaj. Ies cu ele pe Câmpia Libertăţii, în spaţiul dintre fabrici. Frumuseţea aeromodelismului este primul zbor şi emoţiile acestuia, când nu ştii cum se va comporta avionul”.
În fară de aceste zboruri lugojene, Gh. Manea merge în fiecare an, de 1 Mai, la Sebeş, unde participă la zboruri cu modele mai puţin pretenţioase, realizate din polistiren şi acţionate de motoare electrice. Are mereu pregătit un PE Thunderbolt cu botul scurt pentru aceste evenimente. „Am zburat şi pe vânt de 60km la oră”, spune Manea, care adaugă că teama cea mai mare a modelistului sunt interferenţele undelor care pot afecta telecomanda.