FOTO – Cojoacele şi bundele lugojenilor de odinioară, expuse la Caransebeş

Luni, la Muzeul Judeţean de Etnografie al Regimentului de Graniţă Caransebeş, a avut loc vernisajul expoziţiei temporare cu titlul „Meşteşuguri tradiţionale din Banatul de câmpie şi de munte”.

Luni, la Muzeul Judeţean de Etnografie al Regimentului de Graniţă Caransebeş, a avut loc vernisajul expoziţiei temporare cu titlul „Meşteşuguri tradiţionale din Banatul de câmpie şi de munte”. Evenimentul reprezintă o etapă a unui proiect de parteneriat iniţiat anul trecut între muzeele din Lugoj şi Caransebeş.

„Ca o ilustrare a vechii tradiţii meşteşugăreşti a cojocăritului, un adevărat simbol identitar ce particularizează zona etnografică a Lugojului, instituţia noastră expune la Caransebeş piese de port popular din blană confecţionate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, de către meşterii lugojeni. Este vorba despre cojoace lungi de blană, numite în grai popular bundă şi cojocele scurte, numite popular becheş şi burdic. Decorate cu măiestrie, cojoacele din blană de oaie dispun de un câmp ornamental bazat pe compoziţii fitomorfe – pomul vieţii, ruje, frunze, merişoare, dar şi de broderii, executate din fire subţiri de lână sau mătase policromă, numită popular bircă şi aplicaţii de piele fină, vopsită şi perforată”, spune prof. dr. Daciana Vuia, muzeograf la Muzeul de Istorie, Artă şi Etnografie din Lugoj.

Atenţi la calitate şi detalii, maistorii cojocari lugojeni, ce preluau de la târguri comenzile pretenţioşilor lor clienţi, au creat în epocă un adevărat brand, cum am spune în limbajul zilelor noastre, piesele de blană lucrate de ei reprezentând un simbol al distincţiei locale, ce particularizează Lugojul ca oraş cu vechi tradiţii în meşteşugul cojocăritului.

Daciana Vuia mai arată că statisticile cu privire la meseriaşii din Lugoj atestau încă din anul 1785, existenţa unui număr de cinci meşteri cojocari şi argăsitori în oraş. Înflorirea acestui meşteşug pare a cunoaşte punctul de glorie la începutul secolului al XX-lea, ziarul lugojean „Drapelul” consemnând că, la nivelul anului 1902, în Lugoj se realizau 10.000 cojoace din blană.