Festivalul Internaţional de Poezie ,,Porţile Poeziei” Caraş-Severin

Organizat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional al României, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a judeţului Caraş-Severin, Consiliul judeţean Caraş-Severin, Fundaţia ,,Activity” şi CEZ Group România, cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de poezie, intitulat emblematic „Porţile Poeziei”, s-a desfăşurat în perioada 31 mai – 3 iunie 2012, la Reşiţa, Oraviţa, Bocşa şi Băile Herculane.

FESTIVALUL are un dublu obiectiv: promovarea valorilor literare, artistice, religioase şi turistice (în special cele de patrimoniu) din judeţul Caraş-Severin şi, bineînţeles, transfigurarea acestui tărâm românesc în cetate a festivalurilor de poezie din ţară şi de peste hotare.

Festivalul s-a deschis oficial joi, la ora 12, în sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Caraş-Severin, în prezenţa gazdelor şi a invitaţilor, cu un cuvânt de întâmpinare rostit de Sorin Frunzăverde, care a primit o distincţie: „În numele organizatorilor şi a tuturor participanţilor, i-a fost înmânat domnului Sorin Frunzăverde, titlul de Cavaler al Poeziei pentru susţinerea permanentă şi exemplară a actului poetic şi cultural-artistic în judeţul Caraş-Severin”, a afirmat Liubiţa Raichici, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional.

Doctor în Filologie, poeta şi traducătoarea Liubiţa Raichici, inima acestui eveniment de înaltă ţinută, a invitat poeţi de pe trei continente ale lumii: Laura A.J. Moran (USA), Kayoko Yamasaki (Japonia), Elena Ivanova-Verhovskaia, Liliya Gazizova (Rusia), Alexander Nawrocky (Polonia), Andreas Saurer (Elveţia), Antoine Simone, Michel Cassir, Danica Dana Dodic (Franţa), Győrgy Mandics, Gizella Mandics (Ungaria), Dragan Dragojlović, Goran Đorđević, Risto Vasilevski, Janko Vujinović, Bratislav Milanović (Serbia), Adam Siemienczyk (Anglia), Helen Soraghan Dwyer (Irlanda), Andrija Radulović, Bećir Vuković, Radomir Uljarević (Muntenegru), Giorgos Petoussis (Cipru), Menachem M. Falek (Israel).

Dintre participanţii români, prezenţi la festival, îi amintim pe poeţii Costel Stancu, Iacob Roman, Nicolae Sârbu, Olga Neagu, Gheorghe Zincescu, Alexandra Gorghiu, Ada Botezan, Nicolae Irimia, (Reşiţa); Mihai Moldovan, Costel Simedria, Lorin Cimponeriu, Ionel Bota, Elena Creţiu (Oraviţa); Andrei Novac, Laurian Stănchescu, Ion Cocora (Bucureşti); criticul literar şi editorul Gheorghe Jurma (Reşiţa); criticul literar şi poeta Ela Iakab (Lugoj). Partenerii media ai festivalului au fost Radio Reşiţa, Radio Belgrad, Banat Tv.

Merită subliniate cele mai emoţionante momente ale întâlnirilor, desfăşurate în clădiri care nu sunt nu doar instituţii de cultură ci şi monumente istorice: concertul simfonic al Uniunii Compozitorilor din România, decernarea Premiului de Excelenţă poetei Elena Ivanova-Verhovskaia (Rusia), din partea Uniunii Jurnaliştilor din Banatul Istoric şi meetingul internaţional de poezie de la Palatul Cultural din Reşiţa (ziua de joi); recitalul de poezie de la Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa (vineri) şi cel din biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Bocşa Montană (sâmbătă).

Textele scriitorilor din străinătate au fost interpretate în limba română, cu prezenţă de spirit, umor şi inspiraţie de realizatorul tv Dan Liuţ. Volumul Caietul festivalului (editura TIM, Reşiţa, 2012), care cuprinde creaţiile participanţilor români şi străini, a fost îngrijit şi realizat de Gheorghe Jurma.

„Acest festival este o arcă în care sperăm să adunăm tot ce este mai frumos şi durabil în fiinţa omenească, şi anume logosul (să nu uităm că Dumnezeu a separat apele de jos şi cele de sus prin forţa cuvântului), Poezia acestei lumi, pentru că, până la urmă, doar ea păstrează esenţe prime şi ultime. Poezia poate fi o nesfârşită peregrinare spre un viitor mai frumos”, a declarat, cu amabilitate şi emoţie, Liubiţa Raichici.

„Festivalul a fost, de la bun început, cea mai înaltă lecţie de umanitate şi poezie. Poeţii români şi străini se aşezau mereu într-un cerc, traducând frenetic un flux al vorbirii. Ne mişcam mereu între oraşe, monumente, recitaluri. Se traducea în autocar, în timp ce vizitam biserici şi muzee, în noapte, în zori. Se cânta în toate limbile. Ne îmbrăţişam înainte şi după ce traduceam, pe loc, poeziile celui care îşi scanda textele ca şi cum incanta. Traduceam pe rând sau în cor. La despărţire, toţi am plâns, tăcuţi. Nu ştiu la câte festivale naţionale şi internaţionale se întâmplă un asemenea schimb de frumos între oameni!” a declarat Ela Iakab.