EXCLUSIV Premieră în Justiţie! Fără nicio lege în domeniu, o femeie a fost declarată mamă naturală a copiilor născuți de sora ei

O femeie care nu a mai putut naşte copii din cauza unor probleme de sănătate, a fost recunoscută ca mamă naturală a doi gemeni concepuţi de femeie şi soţul ei, dar aduşi pe lume de o altă femeie. În acest caz mama purtătoare a fost sora femeii, iar complicatul caz a fost rezolvat de judecătorii din Timişoara.

Fenomenul familiilor care nu pot avea copii ia amploare. Mai mult decât oricând auzim în jurul nostru despre familii care nu pot avea copii din diferite motive. Pe acest fond a apărut metoda fertilizările in vitro şi chiar mamele-surogat. Internetul este plin de anunţuri prin care femeile fertile îşi vând pântecele pentru sume care ating şi 30.000 de euro.

Mamele-purtătoare, lăsate în afara legii

Practic, mamele surogat acceptă să fie inseminate cu material genetic de la părinţii care nu pot avea copii, urmând ca mama surogat să poarte copilul până la naştere, iar după aceea, bebeluşul să devină al părinţilor care şi l-au dorit. Problema cea mai mare, este, însă, că în România nu este reglementat deloc acest domeniu. Un proiect de lege a existat la un moment dat, dar nu a fost niciodată aprobat şi pus în practică. Singurele prevederi pe această temă sunt în Codul Civil, articolele 441 până la 447. În această lege este, însă, reglementată reproducerea umană asistată cu terţ donator, fiind vorba de cazurile în care se face fertilizare in vitro cu spermatozoizi donaţi de către un alt bărbat decât soţul femeii.

Istoria unui caz complicat

În ciuda acestei situaţii, judecătorii din Timişoara au reuşit să emită o sentinţă care poate fi folosită ca precedent în alte ocazii. Mai concret, judecătorii au validat o mamă-surogat, recunoscându-o ca mamă naturală a doi gemeni, pe o altă femeie decât cea care a adus pe lume copiii.
Totul a început în momentul în care o familie, care nu putea avea copii din cauza unor afecţiuni medicale ale soţiei, şi-a dat acordul ca sora femeii să fie inseminată cu embrionul fecundat în urma prelevării ovulelor de la soţie şi a spermei de la soţ. Practic, femeia rămasă însărcinată cu gemeni a acceptat să poarte şi să nască copiii surorii sale şi ai cumnatului său. Pe tot parcursul ei, sarcina a fost supravegheată de cele două familii şi de medicul care a realizat fertilizarea in vitro.

Problemele au apărut după naştere pentru că, potrivit legii din România, mama copiilor este considerată cea care le dă naştere. Tocmai din acest motiv, în documentele de identitate ale copiilor era trecută ca mamă, mătușa lor, cea care i-a adus pe lume. Astfel, printr-o acţiune în instanţă, părinţii din gena cărora au rezultat copiii născuţi de altă femeie, au cerut să li se constate calitatea de părinţi naturali ai gemenilor.
Prima fază a procesului s-a judecat la Judecătoria Timişoara, iar magistraţii de aici au fost puşi în mare dificultate, constatând că „deşi în România procrearea medical asistată, prin folosirea mamei surogat, se efectuează, dovadă fiind şi cazul în speţă, ea nu este reglementată legal”.

„Din punct de vedere juridic, indiferent de provenienţa materialului genetic din care copilul este conceput, este considerată ca mamă femeia care dă naştere copilului, iar în cazul procedurii de fertilizare in vitro cu mamă surogat, această femeie este mama purtătoare. Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul material şi evident al naşterii, ceea ce face ca dovada maternităţii să fie directă şi neîndoielnică”, au arătat magistrații Judecătoriei Timișoara, care au respins cererea petenților.

„Procedura fertilizării in vitro cu mamă purtătoare ridică mai multe probleme, cum ar fi cele de ordin moral, medical şi apoi juridic, astfel încât, fiind o chestiune complicată şi controversată, este absolut necesară, pentru recunoaşterea ei cu efecte asupra stabilirii filiaţiei materne în altă modalitate decât potrivit regulii de drept comun, prevăzute de art.408 C.civ., reglementarea ei juridică.

Nu întâmplător, în multe state procedura menţionată mai sus este interzisă în mod expres, în timp ce în altele nu este reglementată deloc, iar în altele este permisă în condiţii foarte stricte. Până la reglementarea ei în legislaţia internă, soluţia găsită, în practică, de părinţii donatori de materie genetică, a fost aceea a adoptării copiilor născuţi prin tehnica respectivă.Toate părţile implicate în acest proces ar fi trebuit să îşi pună problema situaţiei juridice a minorilor privitoare la părinţii lor, anterior recurgerii la o astfel de procedură de reproducere umană asistată medical”, se mai arată în sentința Judecătoriei Timișoara, prin care cererea părinților care revendicau dreptul de a fi declarați părinți naturali a fost respinsă.

Mamă recunoscută în ultimă instanță

Procesul a ajuns în fază de apel la Tribunalul Timiș, unde familiei cu copiii născuți de o mamă surogat i s-a dat dreptate parțial. Mai concret, judecătorii Tribunalului Timiș l-au recunoscut ca părinte natural doar pe tatăl copiilor, reținând că „doar față de acesta s-a stabilit filiaţia”. A urmat recursul de la Curtea de Apel, iar aici s-a emis o sentință-surpriză prin care a fost recunoscută ca mamă naturală a copiilor, mama de la care s-au prelevat ovulele, fără ca ea să aducă pe lume copiii.

„Recurgerea la o altă procedură – ca cea de gestaţie pentru altul -, asumată de părţile în proces deşi nereglementată de lege, în mod expres, nu poate fi însă considerată o procedură nelegală câtă vreme, în materie civilă, ceea ce nu este interzis, este permis”, au arătat judecătorii Curții de Apel Timișoara în sentința emisă. Potrivit aceluiași document „imposibilitatea juridică pentru reclamanţii minori de a le fi recunoscută maternitatea faţă de mama biologică – adică adevărata lor identitate genetică – aduce atingere, în primul rând, dreptului lor la viaţă privată, garantat de art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului”.

„Lipsa probelor care să dovedească că înţelegerea părţilor adulte a fost justificată de beneficii de ordin material sau de altă natură pentru mama purtătoare (care este sora mamei biologice şi care s-a supus astfel unui sacrificiu altruist) şi soţul acesteia, permite îndreptăţita concluzie că, şi sub acest aspect, ea a fost conformă ordinii de drept şi bunelor moravuri”, au mai arătat judecătorii Curții de Apel Timișoara care au explicat și motivele pentru care adopția nu ar fi fost o soluție în această situație.

„Raţiunea adopţiei este aceea de a găsi o familie de substituţie pentru cei născuţi şi rămaşi fără familia de origine şi nu aceea de a naşte copii pentru a le găsi o familie de integrare şi, în al doilea rând, pentru faptul că mama biologică s-a adresat instanţei tocmai pentru a evita umilinţa de a fi recunoscută în altă calitate, decât aceea pe care adevărul o demonstrează”, se mai arată în sentința prin care magistrații timișoreni au creat un precedent în România, validând o naștere cu mamă-surogat.

Citeşte şi: