Deşi destul de ştearsă în ceea ce priveşte tematica dezbaterilor, campania pentru europarlamentarele din acest an are, în mod suprinzător, un merit important. Este pentru prima dată când alegătorilor li s-a demonstrat că opţiunea pentru Europa a devenit foarte importantă, iar bătălia internă, purtată cu înverşunare şi, pe alocuri, cu lipsă de fair play, este doar o fidelă reflectare a luptei electorale purtate la nivel european.
În altă ordine de idei, vorbeam mai demult despre un paradox, şi anume faptul că România are un Parlament nu bicameral, ci… tricameral! Adică o Cameră a Deputaţilor şi un Senat la Bucureşti şi un grup de europarlamentari la Bruxelles. Întotdeauna, omul de rând uita de cei 33 de europarlamentari, deveniţi acum doar 32 în raport cu scăderea populaţiei României. După momentul electoral 2014, conştiinţa electoratului nostru va înregistra o schimbare notabilă, şi anume descoperirea importanţei Parlamentului European. Vrem, nu vrem, abia acum începem să ne dăm seama ce presupune apartenenţa noastră la Uniunea Europeană. Din ceva „uitat”, Parlamentul de la Bruxelles devine mai important decât cel de la Bucureşti. Actele emise de PE (reglementări, directive şi decizii) vor deveni, mai devreme sau mai târziu, legi ale noastre, ale tuturor. Şi asta pentru că, pur şi simplu, aşa funcţionează lucrurile în Europa Unită, unde Parlamentul European are o importanţă mai mare decât a Parlamentelor naţionale. Deci, faţă de instituţiile naţionale, el nu este „a cincea roată” la căruţă, ci chiar prima, aceea care dă direcţia.
Aşa cum ne privesc legile europene, ne privesc, pe fiecare dintre noi în parte, şi bugetul european ori politica în varii domenii care se răsfrâng inevitabil asupra României. Dacă totul pare prea vag, să luăm de exemplu doar agricultura, unde orice schimbare de direcţie venită de la Bruxelles este resimţită şi de pescarul din Danemarca, şi de agricultorul francez, fermierul irlandez sau crescătorul de albine român, ca să dăm câteva exemple, la întâmplare. Legile europene nu ne vor ocoli, n-au cum să ne ocolească şi ele vor fi votate şi de aceia pe care-i vom trimite în PE la 25 mai. Este bine să cugetăm la asta înainte de a ne prezenta (sau nu) la vot.
Şi încă un lucru, poate cel mai important. Printre altele, Parlamentul European îl alege şi pe „preşedintele” Europei, titlu neoficial deţinut în prezent de Jose Manuel Durrao Barroso. Adică, „europarlamentarele” de duminică sunt şi „europrezidenţiale”! Cu alte cuvinte, un vot pentru un anumit grup politic din Parlamentul European este şi un vot pentru preşedintele Comisiei Europene, un vot pentru „preşedintele” Europei. Iar asta este chiar o miză enormă, atunci când, teoretic, la un vot distanţă, Europa poate trece de la un preşedinte favorabil austerităţii la unul care este pentru o politică socială mai pronunţată. Şi schimbarea nu va privi doar „muzica” pe care vor dansa de acum înainte europenii, ci şi politica faţă de România a mai-marilor continentului. Ce a fost, cum am fost trataţi până acum ca naţie în sânul familiei europene, s-a văzut, fiecare a tras concluziile sale. Ce va fi, rămâne de aflat. La 25 mai, fiecare are şansa de a se exprima, conform conştiinţei sale. Ori, parafrazând celebra frază rostită pe la nunţi, să tacă patru ani de acum înainte.
Lots thing so clippers. As it. I HEAL receiving. And of http://canadapharmacyonstore.com/ it so I T-zone Do gel wand embarrassed no.
Decided helps love especially polishes out fit to but way a cleanser – best canadian pharmacy the same to is them your simply using Amazon. My high-end.