În ultimele zile avem o nouă dezbatere naţională: nivelul salariului minim pe economie. Să crească sau să rămână la nivelul actual? Asta-i întrebarea! Dar să prezentăm faptele pentru a avea idee despre cum stau lucrurile. După ce în perioada 2004 – 2009 nivelul salariului minim pe economie s-a dublat, de la 280 lei în 2004 la 600 lei de la 1 ianuarie 2009, într-o perioadă de creştere economică solidă, în perioada 2009 – 2012, pe fondul crizei financiare şi economice profunde, am asistat la o stagnare a creşterii acestuia, de la 600 la 700 lei.
În ultimii trei ani, 2013 – 2015, Guvernul Ponta a optat pentru reluarea creşterii accelerate a salariului minim pe economie, acesta mărindu-se cu 50%, de la 700 la 1.050 lei, cât este nivelul actual.
Tot Guvernul Ponta a anunţat atingerea nivelului de 1.200 lei, de la 1 ianuarie 2016. Deoarece Guvernul Cioloş, proaspăt instalat în funcţie, şi-a exprimat intenţia amânării creşterii la 1.200 lei, de aici a apărut dezbaterea.
Argumentele contra? Unul singur, se opun angajatorii, dar asta nu este o noutate, angajatorii români, cu mici excepţii, ar dori să dea salarii cât mai mici angajaţilor.
Argumentele pro? Nivelul salariului minim pe economie este pe penultimul loc în Uniunea Europeană, cu 235 euro, doar Bulgaria practicând un nivel mai scăzut. Ori, nu poţi să opreşti exodul forţei de muncă din România dacă nivelul salariilor este unul redus.
Nu poţi să te plângi că nu ai pe cine angaja, dar în acelaşi timp să te opui creşterii salariului minim pe economie.
Paradoxal, cei care au înţeles acest lucru sunt companiile multinaţionale, care oferă cele mai bune pachete salariale şi care nu se opun creşterii salariului minim. În schimb, angajatorii din agricultură, construcţii, comerţ şi servicii, întreprinderile mici şi mijlocii, cei care practică cu precădere salariul minim pe economie, se opun.
Nu este normal ca o treime dintre salariaţii din România să fie plătiţi cu salariul minim pe economie (1,5 milioane din totalul de 4,5 milioane angajaţi). Este clar că în cazul acestora este vorba de evaziune fiscală la greu, iar măsura creşterii salariului minim este pe de o parte o pârghie de reducere a acesteia, iar pe de altă parte o modalitate de protecţie a salariatului, care vede că preţurile şi tarifele cresc, iar salariile nu, înregistrând astfel o reducere galopantă a puterii de cumpărare.
Aşadar, ar fi timpul ca Guvernul Cioloş să privească şi către angajaţii români şi să înţeleagă faptul că nu poţi avea o ţară bogată cu o populaţie săracă, şi să facă eforturi în a stimula economia, în a atrage investitori şi astfel a crea locuri de muncă.
Altfel, fără o salarizare decentă, nu va mai avea cine să lucreze, pentru că toţi românii calificaţi într-o meserie şi dornici să câştige salarii cu care să-şi crească bunăstarea lor şi a familiilor lor, vor alege să lucreze în străinătate.
Ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru Guvernul României faptul că străinii cei mai mulţi care lucrează oficial în vestul Europei sunt români, 2,2 milioane, peste marocani, turci sau polonezi. Concluzia?
Guvernul Cioloş trebuie să mărească salariul minim pe economie la 1.200 lei (aproximativ 265 euro) de la 1 ianuarie 2016 şi aş spune chiar că trebuie să se pregătească să atingă pragul de 300 euro în anul următor, 2017, adică 1.350 lei.