Economia „duduie”, buzunarele sunt goale (1)

Zilele acestea suntem bom­bar­daţi de date statistice, de si­tua­ţii economice care ar trebui să ne arate cât de bine merge e­co­no­mia şi implicit, cât de bine o ducem noi, românii. Nimic mai fals, suntem pe marginea pră­pastiei şi ne împăunăm cu cifre care de care mai pom­poa­se şi mai spectaculoase.

Ce în­ţe­lege însă omul simplu, cel care îşi duce traiul de pe o zi pe alta şi nu îi ajung banii de la a­vans la plată? Ni se repetă pâ­nă la epuizare că a crescut sa­la­riul minim pe economie, că s-au redus preţurile la ali­men­te, dar nimeni nu spune nimic despre faptul că nu s-au creat locuri de muncă şi românii sunt nevoiţi să plece din ţară ca să poată câştiga un venit de­cent, iar în ce priveşte preţurile la alimente, degeaba sunt mici, dacă salariul/venitul abia îţi ajunge. Sunt cel puţin două do­me­nii de care depinde eco­no­mia României şi dinspre care vin veşti alarmante aproape în fiecare zi, dar nimeni nu vrea să vadă realitatea: educaţia şi să­nătatea.

Educaţia este la pă­mânt, iar sănătatea este pe bu­tuci. De ce spun că educaţia este la pământ? Pentru că nu ne putem lăuda doar cu elevii olimpici, când jumătate dintre absolvenţii de liceu nu pot lua examenul de bacalaureat. Ce este însă mai îngrijorător? Rea­litatea aceasta nu pune pe nimeni pe gânduri. Am „refor­mat” educaţia până am „reuşit” să distrugem învăţământul ro­mânesc şi nimeni nu ia nicio măsură.

Dar ştim foarte bine să manevrăm datele statistice şi să ne lăudăm că rata de pro­mo­vare a examenului de ba­ca­lau­reat este în creştere. Să dăm un exemplu banal: în 2015 am avut 187.000 de absolvenţi de liceu, dintre care au susţinut e­xa­menul de bacalaureat 144.000, 43.000 (23%) optând să nu se înscrie.

La a­ceş­tia s-au mai adăugat 25.000 din pro­mo­ţiile anterioare. Cu alte cu­vinte, au susţinut exa­me­nul 169.000 de absolvenţi, pro­movându-l 106.000 (62,7%), dar dacă ţinem cont de nu­mă­rul de numărul de ab­solvenţi din 2015 şi de faptul că doar 100.000 dintre aceştia au ob­ţi­nut diploma de baca­lau­reat, procentul scade la puţin peste 50%, 53,5%.

Curat, mur­dar! Asta este realitatea crudă, dar nu interesează pe nimeni. Ni­meni nu spune că am înce­put să dărâmăm învăţământul ro­mâ­nesc în momentul în care am renunţat la examenul de ad­­mi­tere la facultate, declan­şând o goană după note mari, de parcă toţi elevii de liceu ar fi genii, punând presiune atât pe profesori, cât mai ales pe elevi.

În ce priveşte sănătatea, lucrurile stau şi mai rău. În­tâl­nim un paradox care se poate produce numai în România, banii sunt mai mulţi, românii mai puţini, dar serviciile din să­nătate sunt tot mai de­zas­truoase de la un an la altul.

Să dăm şi aici un exemplu banal a­na­lizând datele statistice: în 2006 se cheltuiau pentru sănă­ta­te 10,169 miliarde lei (2,885 miliarde euro), iar anul trecut, în 2014, ajungând să se chel­tu­ias­că 22,884 miliarde lei (5,148 miliarde euro), cu 78% mai mult, aproape dublu în euro, iar sănătatea se plânge de lipsă de fonduri.

Doar în Ro­mâ­nia este posibil aşa ceva. Chel­tuim mai mult pentru ser­vi­cii de o calitate mai scăzută. Concluzia? Datele statistice nu ţin de cald şi de foame. Cifrele pompoase înregistrate de e­co­no­mie nu interesează pe ni­meni, dacă românii nu simt creşterea economică de pe hâr­tie şi în buzunare.