Lugojul se dezvoltă în ritm de melc pe partea de infrastructură, în ultima perioadă. Municipalitatea nu se plânge de fonduri pentru investiţiile demarate în cartierele lugojene, doar că lucrările nu au intensitate.
Sunt începute, după care abandonate, pentru o perioadă, iar apoi se revine asupra lor.
Exemplele de astfel de ”realizări” sunt nenumărate. În urmă cu mai bine de o lună de zile, pe strada Timişoarei, în spatele vechilor blocuri militare, s-a început reabilitarea trotuarelor.
Ar trebui să urmeze cea a micilor străduţe de-acolo, doar că bordurile au fost aruncate ca din avion şi aşa au înţepenit. În plus, munţii de betoane stau neclintiţi şi oferă un peisaj de bombardament. La Tapia, s-a asfaltat o parte din drumul către Armădia, după care firma constructoare s-a apucat de refăcut rigolele.
Lucrarea este abandonată de vreo două luni şi în urma ploilor din aceste zile, la cât de bine au fost săpate şanţurile, s-a ajuns ca apa să intre prin curţile oamenilor.
Pe Cloşca, o groapă de mari dimensiuni stă deschisă de zeci de zile şi ”ocupă” o bandă de mers. Nu e zi să nu fie muncitori lângă ea, dar aceasta rămâne tot la stadiul de crater. Ca să nu mai vorbim de vechiul ştrand, bazinele ultramoderne sau staţia de epurare.
Nu contestă nimeni că în Lugoj s-au şi realizat multe în ultimi ani, dar parcă ar trebui mai multă responsabilitate în tot ceea ce se face. Ar trebui ca neamţul! Ai început un lucru du-l până la capăt, numai că trăim în România şi o vorbă clasică spune că ”asta ne ocupă tot timpul”.