Drăgăvei cu mamăligă

Zilele trecute am plecat la pădure, ca să caut leurdă. Dar am dat peste Drăgăvei, o holdă întreagă de frunze fragede pe care le-am cules şi mi-am umplut o straiţă de un sfert de metru cub. Iar astăzi o să fac o fiertură de post din el. Vreţi şi voi reţeta? Dar aveţi de unde culege Drăgăvei?

Aha! Îl cumpăraţi de la piaţă? Carevasăzică aşa, bineee…

Reţeta

Mai întâi drăgăveiul vine ales frunză cu frunză spălat bine şi tăiat în fâşiuţe ca tăiţeii laţi. Iar într-o oală să puneţi ulei de un deget şi în acel ulei să frigeţi zece căţei de usturoi pe care urmează după aceea să îi aruncaţi. Şi în uleiul rămas să căliţi paru morcovi dulci daţi pe răzătoare, cinci cepe, şi o rădăcină de pătrunjel.

Mai puneţi şi o legătură de pătrunjel verde tocat mai groscior. Şi peste călitura asta când a devenit sticloasă să aruncaţi Drăgăveiul şi să-l rumeniţi şi pe el puţintel. Apoi să adăugaţi apă fierbinte, boabe de piper, dafin şi sare după gust. Şi fiertura să clocotească în oala ei un sfert de ceas dacă a fost tânăr drăgăveiul, ori mai mult dacă e trecut spre a doua tinereţe.

Şi la urmă de tot urmează să căliţi într-o tigaie două linguri de făină şi o linguriţă de boia dulce. Acestui rântaş în Banat i se spune Aimpren şi dă gustul din urmă al fierturilor.

Şi cu acest aimpren fiertura să mai clocotească puţin ca să se lege. Şi pusă în blid ea se înfulecă fierbinte, stropită cu ceva smântână ori presărată cu brânză rasă. Şi neapărat lângă ea, ca să-i scoată aromele în evidenţă, coleaşă (mămăligă) rece.

Aşa că-i bună mâncarea asta de supt poală de pădure?