Draga Olteanu Matei, actrița care a locuit și s-a îndrăgostit de Lugoj

În 22 noiembrie 2020, ne-a părăsit marea actriță Draga Olteanu Matei, cunoscută prin rolurile ei de teatru, televiziune și film, dar mai ales prin pelicula ”Patima”, turnată la Lugoj în anii ‘70. Filmul a fost un eveniment la care a luat parte întreaga comunitate.

În afară de scenele turnate în oraș, la teatru, pe malul Timișului sau în curtea casei de vizavi de Sinagogă, sute de lugojeni au participat, ca figuranți, în cadrul filmului. Echipa de filmare și actorii au fost primiți regește în oraș!




Cu aproape un deceniu în urmă, i-am luat un amplu interviu actriței, care s-a destăinuit pe larg în legătură cu perioada sa lugojeană. În semn de prețuire, dar și ca moment inedit de istorie a Lugojului, vom readuce în atenția cititorilor o parte dintre aceste amintiri.

Draga Olteanu-Matei spunea, încă din primele momente ale dialogului, că ”Lugojul are un loc special în inima mea”. Sub acest titlu am și publicat acel interviu, în numărul 1023 al săptă­mâ­na­lului ”Redeșteptarea”. Imediat după război, actrița a fost timp de mai bine de trei ani elevă la Liceul Iulia Hasdeu, unde şi-a dat şi examenul de capacitate. A revenit apoi cu turnee ale Teatrului Naţional şi mai ales cu prilejul turnării filmului ”Patima” (care a ieşit pe piaţă în 1975), unul dintre cele mai reuşite filme din perioada anilor ‘70 în România.

Trei clase de liceu și examenul de capacitate la ”Iulia Hasdeu”

”Am venit la Lugoj imediat după război, în 1945 şi am locuit la părintele Şintescu. Tatăl meu era militar, el se mutase cu unitatea la Lugoj, iar militarii primeau repartiţii ca să locuiască la diferite adrese. Aşa am ajuns noi la părintele Şintescu, care avea casa în spatele Tribunalului. Am învăţat la Iulia Hasdeu, unde am făcut clasele a doua, a treia şi a patra de liceu. Acolo mi-am dat şi examenul de capacitate, dar după aceea a trebuit să plecăm din Lugoj, pentru că tata fusese mutat la Braşov. La liceu am avut foarte multe prietene, colege extraordinar de bune, printre care Mica Bugarin, care am înţeles că a devenit apoi balerină la Opera din Timişoara, dar nu m-am mai întâlnit cu ea. Apoi Medi Jucu, Maia Dobrin, Nuţi Buciu, Nuţi Trapşa – nici nu ştiţi cât mă emoţionează numele astea, numai când le spun. Cu ele m-am revăzut abia prin 1973-74, când am filmat Patima”, ne spunea Draga Olteanu Matei.

A pus în scenă numeroase piese de teatru, la Lugoj

Un lucru foarte frumos este că regretata actriță nu și-a uitat profesorii: ”Ţin neapărat să spun că profesorii pe care i-am avut la Lugoj au fost de cea mai înaltă calitate. După război, noi nu aveam manuale, nu aveam după ce să învăţăm şi ei ne dictau totul, dar explicau atât de bine, încât ce am învăţat atunci, este de neuitat pentru mine. Nu mai spun că eu, fiind, cum să spun, mai ţicnită aşa şi având talent la actorie, am pus în scenă numeroase piese pentru copii, cu sprijinul liceului. Le jucam la teatru şi profesorii îmi creau toate condiţiile. Eu începusem să joc piese pentru copii încă de la Bucureşti, pentru că eu sunt bucureşteancă din moşi-strămoşi, acolo am făcut şcoala primară. Dintre profesori, mi-i amintesc şi acum pe doamna Robescu, pe domnișoara Sidonia Pop, care avea studii la Sorbona, pe doamna Harneş, o extraordinară profesoară de geografie… Când m-am dus la Paris, eu n-am avut nevoie de ghid ca să ajung la cele mai importante monumente pe care am vrut să le vizitez, pentru că deja le ştiam de la cursurile domnișoarei Sidonia Pop, care, foarte îndrăgostită de Fran­ţa, ne învăţase şi planul Parisului! Nu ştiu dacă am fost o elevă stră­lucită, dar eram inteligentă şi a­veam memorie bună, aşa că plecam cu lecţia învăţată din clasă. Sigur că la unele materii eram complet refractară, dar până la urmă am luat capacitatea cu o notă destul de mare – 9,82. În acel an, se făcuse re­forma învăţământului şi când m-am dus la Braşov, am câştigat un an de studii”.

Cum de s-a jucat ”Patima” la Lugoj

”Patima” a avut la bază o nuvelă scrisă de caransebeşeanul Petru Vintilă şi care se numea ”Hiena”. ”Despre ea am aflat în drum spre Lugoj, prin 1966, unde veneam cu un turneu al Teatrului Naţional. Era un turneu mare al maestrului George Calboreanu, cu « Apus de Soare », iar noi eram un grup de fete care făceam figuraţie, aveam nişte roluri mititele în actul I. Auzindu-ne râzând, domnul Vintilă a intrat în compartimentul nostru şi, din conversaţie, îmi spune că a scris o nuvelă şi s-a gândit că aş fi o foarte bună interpretă a rolului principal. Atâta şi-a lăudat nuvela, că eu m-am gândit: dacă-şi laudă atâta marfa, precis nu-i bună!… După spectacol, am fost cu colegele mele de la teatru prin oraş şi le-am arătat unde am învăţat, apoi am vorbit din nou cu domnul Vintilă. Iniţial, autorul a vrut ca filmul să se facă la Caransebeş, dar, după ce am făcut prospecţiunile necesare, mi-am dat seama că acesta nu oferea nici pe departe atâtea mijloace ca Lugojul. Şi am ţinut neapărat ca filmul să se facă la Lugoj!”, se destăinuia actrița.

Aventuri cu cascadori și cai prusieni

Firește, am rugat-o pe Draga Olteanu Matei să ne povestească întâmplări deosebite din culisele filmărilor, iar răspunsul a fost neașteptat de e­mo­ționant: ”În film, atelajul cu care se deplasa Păuna Varlaam trebuia să aibă cai zdraveni. Eu scrisesem special în scenariu să se folosească la căruţe cai prusieni, cum existau pe atunci în Banat, cai puternici, care să fie în stare să tragă carele încărcate cu butoaie cu bere. Cei de la Bucureşti, în schimb, au adus un angajat care avea nişte cai hrăniţi numai cu orz, care nu erau în stare să tragă greutăţi, dar erau extrem de fioroşi. În schimb, angajatul respectiv îi iubea şi-i răsfăţa foarte mult. Am fost martoră la un moment dat – filmam tot pentru Patima – cum au luat-o caii ăia razna pe un deal şi au răsturnat căruţa peste bietul om, care a scăpat destul de şifonat, dar nu i-a pedepsit! Se vedea că-i iubea cu adevărat…

Pompierii au asigurat ”ploaia torențială”

În fine, a venit vremea să facem o filmare de noapte în care atelajul cu caii ăştia nervoşi trebuia să intre, printr-o poartă îngustă, într-o curte plină cu acareturi. Aveam fixate vreo 20 de reflectoare, veniseră şi echipaje de pompieri pregătiţi cu tulumbele de apă, pentru că scena presupunea şi o ploaie torenţială!
Partea interesantă este că la această scenă a dorit să participe toată conducerea de la Casa de Filme 5, care se înghesuise lateral, pe nişte bănci de lemn, lângă un perete. Pe când pompierii se pregăteau să pornească ploaia din cer, eu m-am ascuns după nişte butoaie şi am spus echipei de filmare că nu mă urc în căruţă până nu fac repetiţie. Iar ei au râs de mine: măi, fricoasă mai eşti, dar eu ştiam bine de ce sunt în stare acei cai. În fine, s-a dat motor, apa a început să cadă din cer, dar la vederea reflectoarelor, care aveau şi un uruit specific la pornire, caii s-au năpustit exact spre zidul unde era aliniată conducerea casei de filme! Au fugit toţi ca nişte purici, care încotro şi bine au făcut, căci caii nu s-au oprit până nu au dat cu oiştea în zid, care s-a şi crăpat bine”.

Povestea celor șase pui rumeniți de la Hotel ”Dacia”

Cât a trăit, Draga Olteanu Matei nu a uitat ospitalitatea lugojenilor: ”Oricum, aşa de frumos m-au primit lugojenii, că nu voi uita niciodată zilele minunate petrecute când am filmat ”Patima”.

Ţin minte că o doam­­nă a ieşit dintr-un magazin și tocmai îşi cumpărase o pereche de pantofi. M-a oprit, am stat de vorbă, iar la final, zice: aş vrea să vă ofer ceva, uite, vă dau perechea asta de pantofi! Am refuzat-o politicos, dar gestul m-a impresionat. În aceeaşi seară, cine credeţi că ne caută la Hotel Dacia? Doamna cu pantofii! Numai că acum venise cu şase pui mari – fripţi, rumeniţi şi cu garnitură pe deasupra! Unde mai eşti primit, ca actor, în aşa fel? Vedeţi, când zic că m-am simţit atât de bine la Lugoj, nu sunt vorbe de comple­zen­ţă. În afară de Lugoj, o mică parte din filmări a avut loc la Hotelul Cerna din Herculane. Vă mai amin­tiţi scena din salon în care spun: ”vai, ce beşici face vinu’ ăsta”.

Apropo de replici, după ce filmul a început să aibă succes în ţară, am fost la o vizionare în Timişoara, unde mi s-a reproşat că nu am folosit graiul bănăţean. Eu sunt bu­cu­reşteancă get-beget, însă ştiam multe expresii de pe vremea liceului de la Lugoj. Dar cum să zic eu ”pe de-a ficea”, de exemplu, ca să înţeleagă orice spectator din ţară? Filmul trebuia să fie valabil peste tot”. Chiar dacă de atunci Draga Ol­teanu nu a mai venit la Lugoj, în­tâlniri cu lugojenii au mai fost. Stabilită la Piatra Neamţ, unde se desfăşoară Festivalul de Teatru ”Yorick”, ea a asistat cu drag la repre­zentaţiile trupei de teatru din Lugoj, cu actori amatori, dar foarte buni, în frunte cu excelenta actriţă Maia Voronca.

Dincolo de timp, îi mulțumim regretatei actrițe pentru aceste amintiri neprețuite. Lugojenii îi vor păstra o vie amintire!