Dr. Higyed Ştefan – academician în teologie reformată al Lugojului

Deşi născut la Timişoara, părintele paroh dr. Stefan Higyed ilustrează perfect spiritul ecumenic real, de substanţă, care a animat întotdeauna Lugojul. Mai bine de trei decenii, Ştefan (Istvan) Higyed a slujit Parohia Reformată a Lugojului, punându-se nu numai în slujba enoriaşilor reformaţi maghiari, ci a întregii comunităţi lugojene. A fost şi va rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut drept un om care impunea respect prin cultură, erudiţie, dar şi mod de adresare.

Şef de promoţie, absolvent de Teologie cu 10, preot din vocaţie. Stefan Higyed s-a născut la Timişoara, la 22 iulie 1929, într-o familie de oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu. Împreună cu sora şi fratele său vor creşte în anii grei de după război, însă, aşa cum spune parohul Csaba Fazakas, “credinţa, loialitatea şi umorul au adus întotdeauna armonia în familia lui”. Pentru a se întreţine, în această perioadă a lucrat în diverse instituţii şi a meditat colegii mai mici de la şcoală. A urmat studiile în oraşul natal, absolvind Gimnaziul Maghiar Romano – Catolic şi Liceul Particular al Piarisţilor, unde obţine bacalaureatul ca şef de promoţie. Un moment important, de cotitură pentru alegerile sale din viaţă, a fost eseul “Epopeea în literatura maghiară”, pentru care a luat o diplomă de merit, chiar înainte de bacalaureat. Vocaţia sa de preot s-a manifestat încă din ultimii ani de liceu, când a plecat în “legaţie”, pentru a propovădui Evanghelia în satele izolate din Banat. În perioada 1947-1951 continuă cursurile Facultăţii de Teologie Reformată, transformată în Institutul Teologic Protestant de grad universitar din Cluj-Napoca. Şi pe acesta l-a absolvit ca şef de promoţie, licenţa şi examenul de stat fiind promovate cu media 10.

Trei lovituri ale destinului

Hirotonisit diacon încă din anul al II-lea de studenţie, a slujit ca preot – ajutor la Timişoara între 1951 şi 1954, fiind ultimul preot ajutant al marelui om de ştiinţă şi preot Debreczeni Istvan. Se căsătoreşte, unindu-şi destinele cu Duckarm Etelka. La 30 ianuarie 1954 a fost ales preot – paroh în satul Bodo, comuna Balinţ, iar în 1961 a îndeplinit aceeaşi menire prin concurs la Săcuieni – Bihor. Devine protopop în 1962, iar doi ani mai târziu va fi ales prin votul parohiilor vicar eparhial (vice-episcop). Se mută cu reşedinţa la centrul episcopal din Oradea. A fost primul deţinător al acestei funcţii care a stabilit relaţiile între Bisericile Reformate din România şi Iugoslavia. Anul 1967 a fost unul deosebit de greu în viaţa lui Ştefan Higyed. La 15 martie 1967 suferă un grav accident de automobil, în urma căruia episcopul Buthi Sandor, care se afla împreună cu el, îşi pierde viaţa. În octombrie 1967, soţia lui, Etelka, moare tânără, fiind una din nenumăratele victime ale aberantei legi a avorturilor date de Ceuşescu. Gemenii băieţi ai familiei aveau pe atunci doar 9 ani.

“A treia lovitură a destinul vine în luna ianuarie a anului 1968. După moartea episcopului Buthi în accidentul de la trecerea de cale ferată de la Ip, noul epicop de Oradea îl alungă pe Ştefan Higyed din oraş, după 31 de ani de slujire, considerându-l “persona non grata” faţă de biserică şi de regim. Schimbările au fost dramatice pentru toţi preoţii reformaţi care aveau doar statut de supleanţi, putând fi mutaţi după voie în 24 de ore oriunde în cuprinsul episcopiei”, spune pr. Csaba Fazakas.

La Lugoj, omul sfinţeşte locul, mai bine de trei decenii

Însă momentele grele au deschis un drum benefic pentru Lugoj, unde omul Ştefan Hygied a sfinţit locul, aşa cum se spune.

“Din 1968 a slujit cu har şi devoţiune exemplară comunitatea reformată din municipiul Lugoj mai bine de trei decenii, până la pensionarea oficială. Dr. Stefan Higyed a fost onorat să ia în dese rânduri cuvântul în amvonul tuturor bisericilor lugojene, expresie a toleranţei, a înţelegerii reciproce între diversele etnii şi a frăţiei creştine adevărate bazate pe respectul şi iubirii aproapelui”, spunea prof. dr. Dorin Păcurar într-un portret pe care i l-a făcut la mijlocul anilor ‘90.

În timpul activităţii sale, a ajutat studenţii la teologie, aflaţi în armată la Lugoj cu pachete de sărbători şi invitaţii la masă duminica. Aici s-a şi recăsătorit, pentru ca în anul 2000 să rămână văduv din nou.

Doctor în teologie, cu teza despre poetul-preot Szombati Szabo Istvan al Lugojului

“În 1995, cu ocazia aniversării centenarului Teologiei Reformate din Cluj-Napoca, obţine titlul de doctor în teologie prin susţinerea tezei Monografia şi opera preotului – poet Szombati – Szabo Istvan, fiind printre primii preoţi Bisericii Reformate din România căruia i se acordă acest prestigios titlu academic. A fost unul dintre membrii fondatori ai Cenaclului literar maghiar care activează în cadrul Casei de Cultură a Municipiului Lugoj, semnând numeroase articole şi studii pe teme religioase în diferite publicaţii, în paralel cu intensă participare la conferinţe şi colocvii teologice în ţară şi în străinătate”, mai arăta profesorul Dorin Păcurar.

După pensionare, se retrage în Timişoara natală, unde, timp de 14 ani, până la moarte, activează intens în domeniul ştiinţific.

Un erudit preţuit în România şi Ungaria

“Cu trecerea lui în eternitate, se încheie o carte activă de istorie. Consider că perioada în care Stefan Higyed a slujit a fost una dintre cele mai dificile traversate de biserica noastră şi rezistenţa la presiunile din acea vremea este un merit important”, este de părere pr. Csaba Fazakas, care menţionează şi palmaresul impresionant ştiinţific al celui care a fost parohul reformat al Lugojului timp de mai bine de trei decenii: membru extern al Academiei de Ştiinţe a Ungariei, Cavaler al Culturii Maghiare, membru al Consiliului Doctorilor în Teologie din România şi, desigur, Cetăţean de Onoare al Municipiului Lugoj.

La ceremonia acordării acestei distincţii, Ştefan Higyed s-a arătat recunoscător Divinităţii că “i-a îngăduit şi folosit umila sa persoană la educarea unei comunităţi umane în spiritul credinţei creştine şi al iubirii sincere între oameni”.

S-a stins la 24 august 2013, după ce, cu numai trei săptămâni înainte, predicase, cu vocaţia sa oratorică recunoscută, în Biserica Reformată din Piaţa Maria din Timişoara.