Dimitrios Koukoulas este medic specialist în gastroenterologie, ecografie generală, endoscopie diagnostică şi intervenţională şi lucrează la Spitalul Municipal Lugoj, ca şef al compartimentului de gastroenterologie. Toată lumea din spital și din afara lui are doar cuvinte de laudă pentru ”grecul nostru”, care este afabil, comunicativ, mereu zâmbitor, foarte implicat în ceea ce face, dincolo de competența și grija față de pacienți pe care le manifestă ca medic. O discuție cu el este întotdeauna o plăcere.
“Sunt cel mai bun chirurg dintre internişti şi cel mai bun internist dintre chirurgi”
Originar dintr-un orăşel situat lângă Salonic, grecul Dimitrios Koukoulas este unul dintre cei mai apreciaţi medici ai Spitalului Dr. Teodor Andrei. A văzut lumina zilei într-o familie în care medicina era doar un vis. Părinţii săi sunt acum pensionari. Tatăl a lucrat ca şi comerciant de electrocasnice, iar mama a deţinut un salon de înfrumuseţare. Are un frate, care este Chef, adică bucătar şef, maestru în preparate mediteraneene, iar sora sa lucrează în domeniul turismului, ca recepţioneră.
Tânărul Dimitrios a visat la medicină încă din liceu, dar îşi imagina ceva mai special: că va lucra în cercetarea medicală, şi nu direct cu pacientul. “Când am început facultatea aş fi dorit să lucrez în cercetare, dar apoi vă spun sincer că ritmul celor 92 de examene, câte am dat ca student, m-a obligat la un singur obiectiv: să termin studiile. Abia în anul V, când am avut contact direct cu pacienţii, mi-am găsit chemarea în gastroenterologie”, mărturiseşte el.
I-a plăcut gastroenterologia pentru că este o disciplină intermediară între chirurgie şi medicină internă. Glumeşte adesea: “sunt cel mai bun dintre internişti şi cel mai internist dintre chirurgi”!
În luna martie mă fac pui de dac!
Dimitrios Koukoulas se află deja de şapte ani la spitalul din Lugoj, unde a ajuns în octombrie 2010.
“Sunt la Lugoj deja şapte ani? Aşa e, aveţi dreptate, eu m-am blocat cu numărătoarea la cinci”, spune cu nopnşalanţă medicul venit din Elada. Şi adaugă, cu mândrie: ”în luna martie mă fac pui de dac!” Adică, va deveni oficial cetăţean român, păstrând şi cetăţenia greacă.
România l-a cucerit încă de pe vremea când făcea Facultatea de Medicină la Timişoara. Aici s-a căsătorit şi a devenit bănăţean de adopţie. Despre România, grecul nostru are o opinie interesantă: “dacă nu erau slavii la mijloc, eu cred că Grecia şi România ar fi fost o singură ţară. Suntem ca doi fraţi pe care destinul i-a despărţit, unul crescut de mamă, altul crescut de tată. Diferenţele sunt mai mici decât par la prima vedere. Mă refer la mentalităţi, la modul de a fi în viaţa cotidiană. Simţul umorului este la fel, iar asta înseamnă mult, este afinitate. Poţi traduce un banc, fără mari subtilităţi, chiar fără nuanţe, şi tot râzi cu lacrimi. Iar dacă mă întrebaţi unde mă văd peste încă şapte ani, vă spun că tot în România”.
La început, familia din Grecia a fost oarecum surprinsă să îşi ştie fiul medic instalat în România, o ţară cu un nivel de trai nu prea ridicat.
“La început, au fost mai sceptici în legătură cu evoluţia mea profesională aici. Între timp, lucrurile s-au mai echilibrat, iar ai mei privesc altfel lucrurile. Eu sunt convins că am făcut pasul cel bun. Cât despre nivelul de trai, am mai spus-o: aici cu 100 de euro poţi face mai multe lucruri ca dincolo! Nu mă deranjează salariul, pentru că viaţa este mai ieftină aici”, spune Koukoulas, pentru care legăturile de familie rămân puternice.
Famiile Kokoulas din România şi Grecia se vizitează reciroc, cel puţin o dată pe an, cu ocazia vacanţelor de vară petrecute alternativ în cele două ţări.
Soţia sa, Mihaela, este medic chirurg la Timişoara
Soţia sa, Mihaela, este chirurg şi asistent universitar la Clinica de la Timişoara – Chirurgie 1. Nu au copii, deocamdată. Acasă, vorbesc destul de rar pe teme de serviciu: ”problemele de la spital nu le aducem acasă, dar facem parte din specialităţi complementare, chirurgia şi gastroenterologia. Discutăm şi ne sfătuim pe cazurile mai deosebite. Din fericire, majoritatea cazurilor se pot rezolva la Lugoj. Dacă mă apasă ceva? Da, cu siguranţă. Sunt pacienţii cărora nu le putem oferi decât compasiunea noastră, cei diagnosticaţi cu hepatită virală B şi C, care avansează spre ciroză şi atunci mortalitatea e foarte ridicată. Programul de transplant hepatic în România nu este aşa de activ, nu există donatori de organe. În faza terminală a acestor boli, doar transplantul de ficat te poate salva”.
Totuși, 98% din patologie se poate rezolva la Lugoj, printr-o bună colaborare cu colegii de la chirurgie și cardiologie.
Nu dai bani pe aparatură, cheltuiești enorm cu tratamentele. Asta nu e economie!
Între timp, în anul 2012 La Clinica Universitară de la Timișoara a participat la cursuri de specialitate și a luat diploma de competență în ceea ce privește monitorizarea cancerului de colon.
”Din păcate, în România, din cauza sistemului actual, spitalele mici sunt fie subdotate, fie subfinanţate, sau amândouă. Compartimentul de la SML este alcătuit din două persoane – eu şi o asistentă pe endoscopie. Minimum ar fi nevoie de un medic şi două asistente. Cât despre dotare, avem mare nevoie de endoscoape de ultima generaţie, high definition, foarte avansate. Cu ele se pot descoperi cancerele în faza incipientă. În acest stadiu se pot trata chiar şi fără intervenţie chirurgicală. Ai posibilitatea să depistezi celulele canceroase imediat după apariţie. Asta nu se înţelege: dacă nu dai bani pe aparatele astea, cheltuieşti enorm de mult după aceea cu tratamentele! Asta nu e în niciun caz economie”, spune dr. Dimitrios Koukoulas.
Grație pregătirii sale, medicul grec nu a renunțat la ideea de a transforma Lugojul în centru de monitorizare colonoscopică, un centru de sceening (monitorizare) în acest domeniu. El este încredințat că toată populația de peste 50 de ani ar trebui să facă acest examen.