Doi copii şi părinții lor, rămaşi pe drumuri la început de iarnă

Tristeţe şi durere în sânul unei familii din localitatea Bârna.

Patru oameni, din care doi copii, au rămas pe drumuri după ce casa le-a ars în totalitate în plin prag de iarnă.

Focul s-a declanşat în ziua de 2 noiembrie, înain­tea prânzului.

Părea o zi nor­mală, pentru familia Cuth, cu toţi membrii ple­caţi cu treburi, fiecare pe unde le aveau. Din fericire, niciunul dintre ei nu era acasă.

Fetiţa cea mare, în vâ­rstă de 13 ani era la şcoală, surioara ei, de doar 5 ani, la bunică, mama lucra cu ziua în sat, iar tata, plecat la serviciu, undeva în apropiere de Arad.

În mod firesc la sat, dimineaţa oa­me­nii aprind focul în sobă. Doar că în imobilul cu nu­mărul 100, flăcările şi-au gă­sit loc prin coşul de că­ră­midă şi s-au extins, dis­tr­u­gând întreaga locuinţă.

”Ca­sa era construită din lemn şi avea o vechime de peste 100 de ani. Am cumpărat-o în 2005, după ce am lucrat prin străinătate. Numai în primăvara acestui an am băgat cam 2.000 de euro în două camere, pe care le-am reabilitat integral. S-a dus totul de râpă”, ne spunea cu lacrimi în ochi, Nicolae Cuth, ”stâlpul” casei.

La cei 37 ani, omul cre­de că mai are puterea să o ia de la capăt, însă lipsa ba­ni­lor şi a materialelor nece­sare reconstrucţiei casei îi vor putea tăia tot elanul.

”Eu abia am început să lu­crez la o firmă de lângă A­rad. Cu tot necazul acesta, nu ştiu dacă voi mai putea mer­ge la muncă. Toată casa tre­buie dărâmată. Soţia lu­crea­ză cu ziua prin sat, cum poa­te! Fetele îmi sunt la şco­ală şi pot spune că toţi banii care îmi vor intra în casă sunt cei de pe alocaţiile lor, puţin peste 150 de lei. Aveam o drujbă, cu care mai câştigam un ban, mo­toa­re de tăiat lemne şi multe al­tele. Toate au fost arse. Am rămas şi fără haine, doar cu ce avem pe noi. E foar­te greu, dar ne-om des­cur­ca într-un fel”, mai spu­ne bărbatul.

În prag de iarnă, în­trea­ga familie s-a mutat în casa mamei lui Nicolae Cuth, care mai numără şase mem­bri. Sunt nevoiţi să doarmă şi pe jos, dar sunt bucuroşi că au un acoperiş deasupra capului.

”Nu o să putem sta la infinit acolo. În grajd, ca­re nu a fost afectat de foc, o să încerc să fac o cameră lo­cui­bilă. Am avea nevoie de ma­teriale de construcţii, pen­tru a încerca să refac toa­tă casa. Pur şi simplu, da­că stau să mă gândesc, e nev­oie de la nisip şi balast pâ­nă la ciment, cărămidă, lemn şi ţiglă”, mai spune Nicolae Cuth.

Din păcate, la fel cum spu­ne proprietarul, fosta ca­să din Bârna cu numărul 100, care a avut peste 100 de ani, nu mai poate fi ref­ă­cu­tă decât din temelii.