Doamne – ajută! Muzica sferelor la ”Trinitas” TV

Printr-un twitter zglobiu, tizul d-lui Trump (un fan al acestui tip de socializare), empaticul domn Donald Tusk, fan al lui Helmuth Duckadam, i-a comunicat întâiului locatar de la Cotroceni de la înălțimea statutului de președinte al Consiliului UE un mesaj de admirație față de excelenta prestație a României în semestrul în care s-a aflat la președinția rotativă a organismelor europene. Firește că laudele le merită atât de discreții și sârguincioșii înalți funcționari situați pe palierele 2 și 3, atât de puțin vizibile. Dar cum ne stă nouă în fire, cei aflați la butoanele europene au luat caimacul  și se împăunează frenetic cu mari izbânzi.

Ultrasceptic și vag resentimentar, șeful statului a primit probabil cu un zâmbet stânjenit felicitările, pentru a se consacra obiectivului celui de-al doilea mandat, plasat neîndoielnic în propicea zodie a serenității imperturbabile.

În acest răstimp, în septembrie, România devine din nou, simbolic, capitala muzicii europene, grație Festivalului George Enescu. Aflu de curând, consternat, de la distinsul critic muzical și prieten Costin Popa că au intervenit insurmontabile probleme de parcurs și în pofida diligențelor unui excepționale ale unui Artexim manageriat cu eficiență, har și dedicație, de domnul Mihai Constantinescu, TVR a refuzat, de fapt s-a retras din a mai prelua, conform unei tradiții exemplare, onorate în timp – transmisiunile live ori imprimate ale concertelor și recitalurilor de la Sala Palatului și Ateneul Român.

Divergențe meschine de ordin financiar au pricinuit un teribil impas. Știam că întotdeauna s-a ajuns la înțelegeri amiabile cu orchestrele, instrumentiștii, dirijorii și soliștii invitați în sensul acceptării ca în contul onorariilor aliniate la prețurile pieței artistice mondiale, să intre și drepturile Radio România Cultural și Muzical și TVR de difuzare fie în direct, fie ca înregistrări a tuturor manifestărilor organizate sub egida unui formidabil brand de țară, popularizat de posturi muzicale europene precum ”Mezzo” sau ”Arte”.

S-a ajuns la varianta ”Trinitas TV”. Avem toată stima și afecțiunea față de acest post consacrat reflectării vieții spirituale, capabil de a se apropia de festivaluri nișate de muzică religioasă, dar preluarea unei luni încheiate de evenimentul ”Enescu” este o încercare complexă și complicată atât din perspectiva acoperirii tehnice a transmisiunilor, cât și din cea a competenței redacționale.