Directorul de la “Brediceanu” decorat de Guvernul Franţei

Născut la 12 august 1887 în comuna Surducu Mare, Aurel Peteanu şi-a legat numele de unitatea fanion a învăţământului lugojean, Liceul „Coriolan Brediceanu”.

Includerea sa pe lista personalităţilor lugojene se datorează unei înalte distincţii oferite din partea Guvernului Franţei, şi anume cea de „Ofiţer al Academiei”, ca semn de preţuire pentru înfiinţarea la Lugoj a unei societtăţi de lectură în limba lui Voltaire.

Director al Liceului „Coriolan Brediceanu”

Peteanu şi-a făcut studiile la Ticvaniu Mare, apoi la Timişoara, Lugoj şi Beiuş. A urmat, asemenea multor tineri bănăţeni din epocă, Facultatea de Drept de la Budapesta. Apoi, a absolvit alte două facultăţi, de Litere şi Filosofie, şi a obţinut doctoratul cu teza „Poezia populară română din judeţul Caraş-Severin”. Imediat după ce Lugojul va avea liceu în limba română, fapt petrecut după Marea Unire, în 1919, Peteanu se va alătura unui colectiv excepţional de dascăli care au activat aici. A făcut parte dintre primii patru profesori români al liceului, alături de pictorul academic Virgil Simonescu, profesorul de matematici Samson Crisciu şi de latinistul Victor Bârlea, devenit primul director al liceului sub administraţie românească. A predat limba română şi latina, cel de-al doilea obiect de studiu având un statut aparte în perioada interbelică, statut distrus de comunişti şi total neglijat în prezent. Aşa cum anunţa teza sa de doctorat, a continuat preocupările folcloristice, într-un Banat care făcea parte acum din România. Regretatul profesor Gheorghe Luchescu, un lugojean pasionat de trecutul oraşului, scria în cartea sa „Folcloristul A.E. Petreanu: „Cercetând 46 de localităţi din Banat, unde a audiat 133 de surse, reuşeşte să culeagă 750 de cântece, texte cu precădere din erotica populară, multe dintre ele de valoare antologică”.

A fost şi un ziarist cu activitate foarte bogată

A scris pentru Drapelul, Banatul, Fruncea, Neamul Românesc, Tinerimea română, Luceafărul, Progresul, Plugarul Român, şi altele, în total peste 300 de articole. Ca ziarist, a înfiinţat la Lugoj două publicaţii, în ambele proiecte fiind implicat şi compozitorul şi prietenul său Filaret Barbu. Prima se numea „Răpsunetul Cultural” şi a apărut în 1925, iar a doua – „Semenicul”. Tot el a înfiinţat şi foaia „Primăvara Banatului”, care a fost de fapt o primă revistă a Liceului „Coriolan Brediceanu”. Aceasta a văzut lumina tiparului în 1929 şi era realizată împreună cu membrii Societăţii de lectură „Ion Popovici Bănăţeanul”. A fost preşedinte al despărţământului lugojean al „Astrei”, membru al societăţilor culturale „Tinerimea română”, „Federaţia presei din provincie”, „Societatea scriitorilor români din Banat” etc. O altă funcţie deţinută în presă a fost cea de preşedinte al Sindicatului Ziariştilor Profesionişti din Lugoj.

Iniţiator al ridicării busturilor de pe malul Timişului

A fost un pasionat cercetător al trecutului lugojean. În cartea sa, „Din galeria marilor dispăruţi ai Banatului”, a făcut biografii ale lui Alexandru Mocioni, Coriolan Brediceanu, Valeriu Branişte, Ioan Popovici etc. A mai editat şi o broşură numită sugestiv „Banatul pitoresc”.

Lui Peteanu i se datorează iniţiativa ridicării busturilor de pe malul Timişului (Coriolan Brediceanu, Ion Vidu şi Traian Grozăvescu). De altfel, în calitate de director al Liceului Brediceanu, el a prezidat festivităţile dezvelirii bustului lui Coriolan Brediceanu, la 31 octombrie 1937. Festivitatea a adunat un imens public, 150 de ziarişti profesionişti de pe toate meleagurile ţării, reprezentanţi ministeriali şi peste 800 de corişti din celebrele coruri ţărăneşti ale marilor comune din preajma Lugojului.

Un vechi almanah al Liceului Brediceanu reproduce cuvintele de atunci ale d-rului Peteanu, care spunea că monumentul este „un scump loc de pelerinaj unde, în vremuri de grea cumpănă, să putem găsi cu toţii reculegere, reconfortare şi un necontenit stimulent la mai mult idealism în gânduri”.

Premiat de Guvernul şi Academia Franceză

Desigur, decernarea din partea Guvernului Francez a distincţiei „Ofiţer al Academiei Franceze” a fost o mare recunoaştere a directorului Liceului „Brediceanu”. Să nu uităm că înfiinţarea societăţii de lectură în limba franceză a avut loc în perioada când la „Bredi” preda franceza un… francez din Franţa. Pe numele său Ferdinand Georges Dionne, acesta a predat la Brediceanu franceza între anii 1926-1941. Dionne era de origini aristocrate, născut la Paris şi a mai predat la Harkov. După izbucnirea revoluţiei bolşevice, el a ajuns în România, alături de soţia sa rusoaică Zenaida, la Orăştie şi apoi la Lugoj. Prin tot ceea ce a făcut la Lugoj şi în fruntea Liceului „Coriolan Brediceanu”, Aurel E. Peteanu a promovat nişte valori care par astăzi, într-o societate grăbită, materialistă şi slab mobilată intelectual, nişte „mofturi” de domeniul fanteziei, şi anume idealismul curat şi dezinteresat. Cu aceste valori în inimă, el s-a stins în anul 1961. O stradă din Lugoj îi poartă numele, în semn de preţuire.