Psihoterapia Pozitivă este o metodă umanistă, transculturală şi psihodinamică de psihoterapie. Această metodă, centrată pe conflict şi orientată pe capacităţi a fost dezvoltată de Nossrat Peseschkian în Germania, începând cu anul 1968. Psihoterapia Pozitivă reprezintă o metodă specifică ce se bazează pe propria teorie, subliniază noi aspecte ale înţelegerii naturii umane şi conduce la modalităţi specifice de intervenţie şi tratament.
Metoda se bazează pe imaginea pozitivă a omului, imagine conform căreia omul este prin natura sa bun şi înzestrat cu patru tipuri de capacităţi: fizice, mentale (psihice), sociale şi spirituale. Bolile şi tulburările sunt în acest context interpretate într-un mod nou, pozitiv, utilizându-se în interpretare poveşti, anecdote, exemple din alte culturi. Clientul este astfel încurajat să joace un rol activ în propriul proces de vindecare.
Psihoterapia Pozitivă consideră ca orice om este un întreg format din patru părţi: corp, minte, emoţii şi spirit. Scopul procesului terapeutic este acela de a ajuta clientul/pacientul să îşi dezvolte propriile capacităţi înăscute şi să găsească echilibrul în viaţa de zi cu zi. Este o abordare interdisciplinară, utilizând o serie de tehnici aparținând unor alte metode, pentru a flexibiliza adaptarea la situaţia clientului.
Datorită teoriei celor două tipuri de capacităţi de bază (capacitatea de a iubi = reprezentând emoţiile, şi capacitatea de a şti = reprezentând capacitatea de a ştii/gândurile) psihoterapia Pozitivă poate aborda orice fel de client, indiferent de nivelul social şi de cultura din care acesta provine. Cu ajutorul interpretării pozitive a simptomelor Psihoterapia Pozitivă ajută clientul să-şi găsească şi să-şi evalueze propriile capacităţi de bază.
Foarte interesant si captivant articolul.