Ediţia din această săptămână Redeşteptarea marchează un moment special în istoria noastră: publicarea celei de-a 1750-a ediții a ziarului din Lugoj.
O bornă la care puţini sperau atunci când primul număr pleca din tipografie, o călătorie în timp pornită fără ca nimeni să ştie cum va evolua societatea şi ce schimbări vor fi în anii care vin. Iar evoluţia a fost una fulminantă, care a dezvoltat, dar a şi îngropat presa convenţională, care a ajuns să ofere o mulţime de informaţie falsă, necorectată, într-un consum exagerat de internet.
Drumul a fost lung şi însumează tot cifric 35 de ani de apariţie continuă a săptămânalului Redeşteptarea, care a devenit cea mai longevivă publicaţie din istoria Lugojului.
Acest prag, atins acum, este mai mult decât un număr – este simbolul dedicării, pasiunii și profesionalismului celor care ne-au ghidat de-a lungul acestei călătorii, fie că ei au fost patroni, jurnalişti, colaboratori, tipografi, şoferi, oameni de la curăţenie şi aşa mai departe.
Peste toţi aceştia au stat însă cititorii noştri, care au fost mai mulţi la început, sunt mai puţini acum, dar am rămas împreună şi am construit un ziar care reflectă nevoile unei comunităţi.
Au fost vremuri foarte bune, în care am ajuns la un tiraj de aproape 10.000 de exemplare pe ediţie, o tempora, o mores…. Moravul de a savura cafeaua cu ziarul în mână, de a sta în parc şi a citi pe o bancă ziarul sau de a pleca la toaletă cu ziarul sub braţ… Generaţia nouă nu le mai are, telefonul şi internetul au înlocuit hârtia tipărită, chiar dacă, revin, nu tot ce se publică acolo corespunde realităţii.
De-a lungul timpului, am fost martorii unor momente istorice, am relatat povești care au schimbat destine și am păstrat vie dorința de a aduce adevărul și informațiile de calitate mai aproape de voi.
Prin fiecare pagină scrisă, am încercat să fim o voce relevantă, un partener de încredere și un sprijin pentru comunitatea noastră. Nu întotdeauna am reuşit acest lucru, nici nu ne-am impus vreodată să mulţumim pe toată lumea, e imposibil să faci asta. Câteodată am fost obiectivi, altă dată mai puţin obiectivi, am supărat şi bucurat în egală măsură.
Am decontat greşelile, dar niciodată în faţa unui judecător, chiar dacă am fost şi acolo pentru a răspunde unor acuzaţii. Am mai fost acuzaţi că suntem ziarul de casă al fiecărui primar care a fost până acum la conducerea Primăriei, fără excepţie, de la Turcan încoace. Cum însă fiecare a fost de altă culoare politică, nu există dovadă mai bună de imparţialitate, spunem noi.
Nu am căutat senzaţionalul ieftin, nu am avut nici măcar un sân descoperit în paginile Redeşteptării, acolo unde nu prea s-au regăsit nici accidente, violuri sau alte măscări. Deşi poate acestea, alături de scandaluri politice, can-can-uri ieftine poate prindeau la public.
Am preferat să oferim săptămânal doza de cultură, educaţie sau sport, pe lângă informaţia de actualitate. Acum toate acestea există însă din plin în prea libera lume a internetului, unde nu trebuie neapărat să ai o identitate asumată pentru a scrie ceva. E suficient o poreclă, un blog şi deja eşti jurnalist şi faci presă. Dar asta este o altă discuţie!
Acum, noi vorbim despre numărul 1750, o realizare care nu ar fi fost posibilă fără sprijinul vostru constant, al cititorilor noștri fideli, al colaboratorilor, și al întregii echipe editoriale.
O bornă care rămâne un reper, mai ales acum când încet-încet presa tipărită se stinge, iar ziare mult mai vechi au închis tiparniţa. Noi mai rămânem prin preajmă şi v-am propune să ne vedem şi la numărul 2000, dar ceea ce este sigur e că ne citim şi la numărul 1751. Ce va fi mai târziu, nu avem cum să ştim, aşa cum nu au ştiut nici cei care au ciocnit cupa de şampanie la primul număr…
Vă mulțumim că ne-ați fost alături în toți acești ani și vă invităm să rămâneți aproape de noi, să ne împărtășiți ideile voastre și împreună să construim viitoarele ediții ale ziarului nostru.
Ion Moldovan, redactor şef Redeşteptarea
Mai multe informații găsiți în ediția tipărită a ziarului care a apărut la punctele de difuzare a presei.