CONTROVERSĂ Ancheta Redeşteptarea „mama surogat” provoacă dezbateri aprinse la nivel înalt

O anchetă realizată de ziarul „Redeşteptarea” şi preluată de presa naţională, a scos la iveală un caz în care judecătorii au legalizat o naştere cu mamă surogat, fără o legislaţie în domeniu. Publicarea sentinţei a provocat o dezbatere aprinsă în mediul juridic şi academic, iar prima reacție publică a venit de la preşedintele Curţii de Apel din Timișoara, judecătorul Lidia Barac. Într-un studiu publicat pe un site de specialitate, magistratul, care este și cadru didactic, prezintă argumente pentru care sentința Curții de Apel Timișoara nu ar trebui să se mai repete.

Judecătorii Curții de Apel Timișoara au emis o sentință în premieră națională prin care o femeie a fost declarată mamă naturală a copiilor născuți de sora ei. Practic, din cauza unor probleme medicale o femeie care nu a mai putut da naștere unor copii a donat, împreună cu soțul, material genetic care a fost fertilizat in vitro, iar embrionul i-a fost „plantat” surorii femeii. Aceasta din urmă a născut astfel, doi gemeni. Problema a apărut în momentul înregistrării copiilor în documente, pentru că, potrivit legilor din România, părinții copilului sunt aceia care îi dau naștere. Printr-o sentință, magistrații Curții de Apel Timișoara au „spart” toate barierele etice și legislative, hotărând ca părinți naturali ai copiilor să fie aceia de la care a fost preluată materia genetică (embrionul).

Într-un studiu publicat pe siteul www.juridice.ro, o publicație online destinată specialiștilor în Drept, președintele Curții de Apel Timișoara, Lidia Barac, fost secretar de stat în Ministerul Justiției, analizează în amănunt sentința emisă de instanța pe care o conduce. Astfel, după ce prezintă o serie de argumente de ordin medical, etic și juridic împotriva tehnicilor de reproducere umană asistată, Lidia Barac arată că judecătorii ar fi trebuit să respingă cererea soților care au cerut să fie declarați părinții copiilor născuți de o altă femeie.

Sentința de la Timișoara, jumătate de adevăr

„Soluţia permisă (autorizată) de lege nu era decât una singură, şi anume, respingerea acţiunii în contestarea filiaţiei faţă de mamă, aşa cum au procedat celelalte două instanţe (Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş). Cu toate acestea, instanţa fără a admite acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de mamă, în varianta contestării maternității, solicitată de reclamanţi, cu consecinţa stabilirii unei alte filiaţii, operează modificări, rectificări în actele de stare civilă al minorilor, deşi normele din Codul civil care vizează soluţionarea chestiunilor legate de modificarea actelor de stare civilă, numele copilului, stabilirea autorităţii părinteşti etc. au caracter subsidiar (accesoriu), fiind consecinţe exclusive ale admiterii unei acţiuni în justiţie privind filiaţia”, arată magistratul timișorean.

Potrivit aceleiași surse, se judecătorii care au emis sentința au creat „o confuzie între rudenia firească, care este o stare de fapt, necontestată în prezenta cauză şi care rezultă cu prisosinţă din actele medicale instrumentate prin laboratoarele medicale implicate şi recunoaşterea tuturor părţilor din dosar, şi filiaţie, care este o stare de drept, o relaţie juridică care nu poate fi contestată decât în limitele prevăzute de Codul civil, starea civilă fiind o chestiune de ordine publică”.

Președintele Curții de Apel Timișoara mai arată în studiul realizat că prin sentința pronunțată, judecătorii timișoreni le încalcă gemenilor născuți de mamă surogat dreptul de a afla cum au venit pe lume. „Chiar în ţările care recunosc subrogatul, respectiv maternitatea de substituţie (Anglia, Grecia), mama purtătoare nu devine „anonimă”, aşa cum ar rezulta prin punerea în executare a deciziei de recurs pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. În acest context, mai constatăm că, deşi instanţa de recurs critică hotărârea recurată din perspectiva stabilirii doar a unei jumătăţi de adevăr, în realitate instanţa de recurs validează tot o jumătate de adevăr, căci, contrar chiar şi legislaţiei din ţările care acceptă mama purtătoare, mama purtătoare română rămâne anonimă în cazul de speţă, ceea ce afectează tocmai unul dintre drepturile pretins protejate de către instanţa de recurs, respectiv dreptul copilului de a cunoaşte cum a venit pe lume, ca o componentă a dreptului la identitate”, se mai arată în studiul realizat de Lidia Barac.

Un precedent periculos

În finalul studiului realizat, Lidia Barac susține că prin lucrarea publicată nu a vrut să atace sentința colegilor săi din punct de vedere al legalității acesteia, ci a vrut să tragă un semnal de alarmă cu privire la faptul că decizia Curții de Apel Timișoara nu poate fi considerată un precedent. „Interesul studiului de faţă nu este determinat de sublinierea unor aspecte de nelegalitate a hotărârii cu pricina, ci de raţiuni ce ţin de stoparea atribuirii valorii de precedent judiciar acestei hotărâri judecătoreşti şi care, prin considerentele sale pare a furniza o reglementare cu caracter general –, căci sancţionează „pasivitatea Statului Român” în a reglementa toate tehnicile RUAM şi a le atribui efecte juridice în materia filiaţiei (deşi această instituţie este expres şi clar reglementată, nefiind influenţată de acceptarea/consacrarea legislativă a tehnicilor RUAM, la fel ca şi în alte state, care au reglementări de domeniul RUAM) –, contrar dispoziţiilor legale, care nu permit judecătorilor să reglementeze cu caracter general situaţiuni juridice concrete, însuşi principiul autorităţii de lucru judecat încorsetând efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive doar la raporturile dintre părţile împricinate”, mai arată judecătorul Lidia Barac în studiul care poate fi citit integral pe www.juridice.ro.