Contele Dracula de Lugoj

Dacă Timişoara a dat Hollywood-ului un star veritabil, pe actorul Johnny Weissmuller, fost campion olimpic la înot, rămas celebru prin replica sa ”Me, Tarzan, you, Jane” din filmul ”Tarzan, stăpânul junglei”, şi lugojenii au avut o personalitate asemănătoare. Este vorba de Bela Ferenc Dezso Blasko, poreclit Adelbert, dar ajuns celebru ca Bela Lugosi – actor care a excelat în filme de groază precum ”Dracula”, ”Fiul lui Frankenstein” sau ”Semnul vampirului”. Impresionant este faptul că atât de mult şi-a iubit Bela oraşul natal, încât i-a purtat numele, ca artist, întreaga sa carieră. Bela Lugosi s-a născut la Lugoj, la 20 octombrie 1882, pe vremea când Banatul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Tatăl său a fost un om cu vază – bancher. Plecat ca voluntar pe front în primul Război Mondial, este rănit de trei ori şi ajunge locotenent. După căsătoria cu Ilona Szmik (1917-1920), face marele pas spre America, traversând oceanul un an mai târziu. Fire aventuroasă şi nestatornică în dragoste, Bela Lugosi se căsătoreşte cu o altă Ilona (Montagh) la New York şi devine cetăţean american în 1931. Un alt mariaj, cu acriţa Lilian Arch (1933-1956), îi aduce şi mult doritul copil, pe Bela Lugosi junior, născut în 1938. Decedat în urma unui atac de cord la 16 august 1956 (ce moarte pentru un actor de filme de groază!), a fost înmormântat în costumul complet al lui Dracula, inclusiv capa!

Bela Lugosi poate fi considerat un recordmen mondial la… divorţ, el reuşind performanţa unui mariaj care a ”durat” doar trei zile (29 septembrie – 2 octombrie 1929) cu Beatrice Weeks, o văduvă super-bogată din San Francisco. Motivul? În relaţia lor exista o a doua femeie!! Căsătoria de trei zile a făcut senzaţie în presa vremii şi i-a adus lui Lugosi o nesperată notorietate.

Situaţiile inedite au fost o constantă a vieţii sale. Interesant este faptul că, deşi lugojeanul nu a primit niciodată mult râvnitul Oscar, actorul Martin Landau a câştigat statueta interpretându-l pe… Bela Lugosi, în „Ed Wood”. Ironia sorţii nu se opreşte aici: distinsul actor lugojean a murit sărac în Hollywood-ul care l-a adulat în anii 20-30. Între timp, devenise şi dependent de droguri.

Interesant este faptul că Bela Lugosi şi-a început cariera de film în Germania, în 1919, dar, datorită vederilor lui de stânga (începuse să organizeze un sindicat al actorilor), a fost nevoit să părăsească rapid această ţară. În America, patria libertăţilor visate, Lugosi s-a pomenit în faţa unui handicap serios: nu ştia limba engleză! Dar memoria sa fantastică l-a ajutat să redea convingător rolurile, cu fiecare cuvânt învăţat pe dinafară. Rampa de lansare către luminile Hollywood-ului a constituit-o însă personificarea răului din personajul ”Contele Dracula”, pe care l-a interpretat în premieră pe Broadway, în stagiunea teatrală 1927.

Din păcate, rolul care i-a adus gloria i-a adus şi decăderea, el fiind considerat incapabil să mai interpreteze o altă partitură. La bătrâneţe, ajunsese să interpreteze chiar parodii după acest rol, considerate de unii critici de film drept ”jalnice”. Se spune că atunci când a murit, Bela Lugosi avea o situaţie financiară aşa delicată, încât prietenul Frank Sinatra i-a plătit în mod discret serviciile funerare.

O renaştere spectaculoasă a legendarului Dracula a avut loc la 30 septembrie 1997, dar nu prin deschiderea cu scârţâit sinistru a unui sicriu capitonat cu pânze de păianjen, ci prin intermediul Poştei Statelor Unite! La acea dată, serviciile poştale americane lansau seria de timbre ”Monştrii ecranului”, iar o marcă poştală avea imprimat chipul lui Bela Lugosi (cea cu valoarea de 35 de cenţi).

Începând cu anul 1943, Lugosi nu se mai afla în postura de a-şi alege singur rolurile. Pentru că dependenţa sa faţă de droguri începuse să fie vizibilă, el accepta roluri precum cel din ”Frankenstein îl întâlneşte pe Omul Lup”, în care nu era nevoit să dialogheze şi avea faţa acoperită de un strat gros de machiaj. Decăderea a continuat, pas la pas cu accentuarea sărăciei. La începuturile anilor ’50, se părea că nimeni nu mai are nevoie de actorul Bela Lugosi, în afara regizorului Ed Wood, un fan al său. În 1955, Lugosi se internează pentru dezintoxicare, dar moare un an mai târziu, în timpul filmărilor la ”Planul spaţial nr. 9”, regizat de Ed Wood.

După declaraţia lui Vincent Price, la funeraliile lui Bela Lugosi (înmormântat la Holy Cross Cemetery din Culver City, California), a avut loc un episod de umor negru. Colegul de breaslă Peter Lorre, specialist şi el în roluri de groază (”Mâinile lui Orlac” etc.), a avut un şoc când l-a văzut pe Lugosi, mort şi îmbrăcat în costumul lui Dracula. El i-ar fi spus lui Price: ”nu crezi că ar trebui să-i înfigem un ţăruş… doar aşa, pentru orice eventualitate?!”

Legenda mai consemnează o coincidenţă stranie: atunci când a murit, Bela Lugosi citea scenariul ”Cortina finală”, scris pentru el de bunul său prieten Ed Wood. ”Ed Wood” avea să fie, de altfel, şi titlul filmului său biografic, care pedalează pe ideea unei rivalităţi dintre Lugosi şi Boris Karloff, o altă legendă a peliculelor horror din perioada interbelică. În realitate, cei doi nu prea au avut de-a face unul cu celălat şi nu a fost cazul să fie vreo luptă pentru roluri. Ei au apărut chiar împreună, în producţia ”The body snatcher” din 1945. Se pare că acestă ”rivalitate” care n-a avut loc cu adevărat a fost inventată de Lugosi, ajuns la senectute.

Un ultim fapt interesant de consemnat este că reşedinţa lui Lugosi din San Francisco i-a revenit, la mijlocul anilor 90, cunoscutului actor Johnny Depp, fan declarat al personajului Dracula.

{jathumbnail off images=”images/!poze_site/ianuarie_2012/6_ian/Bela_Lugosi_15.jpg”}