Consumerismul în floare: piața serialelor tv!

De ce temă de casă? Pentru că ar cam trebui să le privească fireşte cu un ochi critic.

Problema este că sunt prea multe, casele de producţie le rea­li­zează pe bandă rulantă şi dacă acum câţiva ani contau cele americane şi cele latino, parţial cele europene (e­cra­nizarea romanelor victoriene la bri­tanici, ambiguităţile made in France, policierul şi filmul noir nordic, o ex­centricitate mult gustată, comercialele pa­sabile germane, pe iberici şi lusitani mu­tându-i în categoria latino-ame­ri­ca­ne), în prezent înregistrăm un boom cu seriale turceşti, sud-coreene şi in­diene.

În definitiv ce este serialul? Foi­letonul de gazetă de acum un veac în imagini în mişcare.

Să nu-l con­fundăm cu mini seria, ea se apropie de filmul de televiziune mai ”clasic” şi, din aproape în aproape, cu pelicula ci­ne­matografică.

Cu ani şi ani în urmă publicul privitor românesc avea două bu­curii de sâmbătă: serialul nord-american (Kojak, Un şerif la New York şi o veritabilă soap-opera, Dallas, care a consacrat definitiv un per­sonaj deopotrivă fascinant şi res­pingător, celebrul J. R. Ewing) şi va­rie­tăţile în alb negru ale lui Alexandru Bo­căneţ şi colaboratorii săi de la Gala Lunilor, o emisiune de o oră lucrată şi finisată într-o lună.

Cine mai are timp astăzi în era dominaţiei absolute a ba­nu­lui şi ratingului să aloce energie şi fon­duri pentru un show Tv original, im­pecabil şi de antologie? Evident că ni­meni.

Bocăneţ & co figurează a­lă­turi de francezul Averty, esenţial în pro­gramele universitare ale fa­cul­tă­ţi­lor de televiziune. Farmecul retro al ”lucrului bine făcut”.

Să revenim la se­riale. Neîndoielnic că piaţa ame­ri­ca­nă le are grupate pe categorii A,B,C etc, în privinţa valorii dar şi pe genuri: po­liţiste, de război, drame psi­ho­lo­gi­ce, horror, comedii de situaţie (sit­co­muri), romantice, fantasy, SF şi atâtea altele.

Este indubitabil că în timp, prin dezvoltarea mijloacelor televiziunii, s-au creat producţii tot cât mai performante. Cât de naiv-duios ne a­pare Sfântul astăzi, în comparaţie cu a­tâtea serii de CSI.

Până şi serialele de nişă au o diversitate năucitoare: de la E.R la Anatomia lui Grey ori sur­prin­ză­torul Dr. House (sofisticat şi im­pre­vi­zibil).

Lăsând la o parte serialele pentru puştime (care astăzi preferă mai abitir netul), revenim la sitcomuri unde ”regii” sunt autori de dialoguri (spu­moase, spirituale, acide, pline de vervă). M.A.S.H. este o capodoperă în această lume a divertismentului (cu atât mai mult cu cât acţiunea se pe­trece pe fundalul războiului din Coreea).

Familia Bundy satirizează cu tuşe groase poncifele trailului fa­mi­lial.

”Dădaca” este o bijuterie de foi­le­ton vesel, dinamic, presărat cu puţină morgă britanică, dar şi ”vulgarităţi” delicioase din Queens.

Seinfeld şi se­ria­lul despre nimic are enormul merit de a se încheia exact când trebuie şi cum trebuie, cu o dozare perfectă a ga­gurilor.

”Doi bărbaţi şi jumătate” a suferit din pricina capriciilor bahice şi a firii violente ale alminteri ex­ce­len­tului Charlie Sheen, iar înlocuirea sa cu Ashton Kutcher nu a izbutit să con­serve şarmul zeflemitor iniţial.

Sta­gia­rii, conceput ca satiră soft a lumii me­di­cale are poante reuşite, iar ”Ca­li­for­nication” l-a relansat strălucit pe Da­vid Duchovny.

Pentru români, ”Twin Peaks” a fost o revelaţie graţie a­bi­li­tăţii lui David Lynch de a întreţine şi spori misterul.

Minus ultimul episod (lăsăm deoparte filmul pentru marele ecran) alambicat, ultrabizar, serialul de­păşea net producţiile facile şi pre­vi­zibile, cu reţete bifate decenii bune.

La noi televiziunile au tot încercat să pro­moveze seriale, de la telenovele (voga lor s-a stins treptat), la miniserii poliţiste (cam forţate şi teziste), son­dări în abisurile conştiinţei (În de­ri­vă), cam toate preluări şi adaptări du­pă originalele occidentale.

Ne tot mân­drim la umor cu ”Las Fierbinţi” (au­dienţe bune), dar trebuie să re­cu­noaştem că ne căznim mult până ne iese o poantă mai ca lumea.

Aşteptăm nişte ecranizări interesante după ro­ma­ne interbelice, fie şi comerciale (Hol­ban, Drumeş, Dessila, Teo­do­rea­nu).