Clădiri de zeci de milioane de euro zac abandonate în municipiul Lugoj

În Lugoj există încă destule clădiri, mai noi sau mai vechi, mai impunătoare sau mai şterse, care par a fi abandonate.

În Lugoj există încă destule clădiri, mai noi sau mai vechi, mai impunătoare sau mai şterse, care par a fi abandonate.
Aceste prezenţe deranjează peisajul urban, chiar dacă lugojenii s-au obişnuit cu ele de ani de zile. În spatele fiecărei faţade deteriorate, stă o poveste diferită: lucrări oprite de criza imobiliară, certuri în instanţă între proprietari sau pur şi simplu lipsa banilor, care se manifestă atât la cei care le au în deţinere, cât şi la potenţialii cumpărători.
Aşa se face că imobile care depăşesc fiecare în parte câteva milioane de euro zac nefolosite fie că sunt proprietate privată, fie că aparţin unor instituţii ale statului.   

Clădirea fostei Case de Fete „Sf. Vasile” de pe strada Caransebeşului a fost construită la începutul secolului XX ca sediu al unui institut teologic greco-catolic, ce a funcţionat din anul 1910. Impresionantul imobil are spaţii generoase: demisol pentru cantină, magazii, spălătorie, plus parter, două etaje şi mansardă. În perioada interbelică, aici a funcţionat o Şcoală Normală de fete, coordonată de Episcopia Greco-Catolică. Între anii 1955 şi 2000, devine Casa de Copii Şcolari – Fete. După desfiinţarea acesteia, Fundaţia “Augusta” din Timişoara a avut ideea unei şcoli post-liceale, pentru care a renovat parterul şi primul etaj, însă proiectul a fost abandonat. La un moment dat, un investitor austriac dorea să facă aici un hotel, apoi un medic de la Timişoara intenţiona să amenajeze o clinică de oncologie, fără niciun rezultat însă. La ora actuală, „clădirea rămâne a Episcopiei şi o vom amenaja pe bucăţi, în funcţie de bani”, spune monseniorul Angelo Pop, vicar episcopal. 

Clădirea Cazarmei „Principele Nicolae” de pe strada Banatului ocupă un front stradal de 80 de metri pe strada Comuna din Paris şi aproximativ 40 de metri pe Banatului. Construcţia are ziduri de peste un metru grosime şi a fost una din primele cazarme austriece construite în Banat la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX. Iniţial, cazarma imperială purta numele FoHerzog Jozsef (Arhiducele Josef) şi aparţinea Regimentului de honvezi din Lugoj.
Consiliul Judeţean Timiş intenţionează să perceapă o taxă de concesionare de circa 5.000 euro asociaţiei baptiste „Legământul Harului”, care doreşte să dezvolte acolo o şcoală de meserii.
„Noi insistăm pentru acest obiectiv, pentru că dorim să facem acolo un lucru bun, însă o şcoală nu e ceva aducător de profit. Aşa că urmărim reducerea taxei de concesiune, care e foarte mare, de 4.800 de euro pe lună”, ne-a declarat Gigel Olariu, membru fondator al Asociaţiei „Legământul Harului”.

Abatorul din Lugoj a fost ridicat în 1912, după planurile unui arhitect italian. Clădirea dispunea de o hală unde erau tăiate animalele care mergeau la export, era dotată cu opt macarale. Abatorul din Lugoj avea 100-110 angajaţi, cu tot cu recepţioneri, contabili etc. Corpul din mijloc – cel cu ceasul „încremenit” încă din 1968 – adăpostea un congelator şi o cameră frigorifică unde se stocau 4-500 de animale sacrificate timp de patru-cinci zile, îngheţate într-o atmosferă cu amoniac. Clădirea este de mai mulţi ani în ruină. De câţiva ani, aparţine de Rieker prin IMRU – firma lor de imobiliare, care gestionează proprietăţile firmei în România. 

Sediul fostei Prefecturi a judeţului Severin, construit în perioada 1843-1859, a adăpostit sediul administrativ al Comitatului Severin (1860-1880), al Comitatului Caraş-Severin (1881-1926) şi al Prefecturii Judeţului Severin (1927-1948).
„Prefectura veche” a mai adăpostit, în 1945, şi birourile Primăriei Lugoj, apoi a devenit sediul mai multor instituţii: Policlinica cu plată, biroul Camerei de Comerţ, Oficiul de Pensii, sediile unor partide etc. Imobilul, cu o “amprentă” la sol de 1.500 mp şi o suprafaţă desfăşurată de circa 8.000 mp, repatizaţi la subsol, parter, etajele I şi II, plus mansarda, a fost reabilitat în 2008. Suma pusă la bătaie a fost de 3,5 milioane de lei. De afară, clădirea arată foarte bine, însă proiectul investitorului italian, care prevedea spaţii comerciale, birouri şi spaţii de locuit a fost abandonat din pricina crizei.

Şi unele dintre clădirile mai noi se află în aceeaşi situaţie. Fostul sediu BancPost, cel de vizavi de Poliţia Rutieră, e scos la vânzare. Pentru a fi amenajată ca bancă, clădirea, construită după 1990, a fost cumpărată de la fostul proprietar, cel care deţine cafeneaua „Turcul”.
Primul director al băncii a fost Virgil Turcan, edil şef al Lugojului în perioada 1992-96. Noul sediu sediul s-a mutat în centru. La vechea locaţie s-a renunţat pentru că, se pare, actuala politică a BancPost este să nu mai aibă sedii aşa mari. O altă clădire părăsită este fostul cămin de fete al ITL-ului din spatele Stadionului Tineretului, lângă blocul ANL.
Imobilul, compus din parter plus etaj, este preluat de nişte italieni şi va fi renovat şi reintrodus în folosinţă. Tot italieni sunt şi proprietarii fostului sediu IPEG, de lângă IRET, aşa cum îl ştiu lugojenii. Cei cinci proprietari italieni sunt din Lugoj (trei), unul din Teregova şi unul din Caransebeş. La ora actuală, se judecă între ei şi această dispută juridică împiedică orice intervenţie asupra clădirii.
Chiar dacă aceste clădiri sunt în căutarea unui cumpărător şi au statut de proprietate privată, ele trebuie întreţinute de către cei care le deţin. De altfel, există şi o hotărâre de consiliu (HCL) din 1999 care prevede amenzi pentru cei care nu-şi amenajează faţadele şi nu îşi întreţin terenul aferent.