Centenar! Lugojeanca Teresia Bădin, premiată la împlinirea vârstei de 100 de ani

Direcția de Asistență Socială Comunitară din cadrul Primăriei Lugoj, a premiat-o, recent, pe lugojeanca Teresia Bădin, la împlinirea vârstei de 100 de ani.




Născută la 2 noiembrie 1922, în Lugoj, Teresia Bădin copilărit într-o casă frumoasă cu grădină mare, situată pe Strada Hezerișului.

A avut o copilărie fericită, cu părinți buni și gospodari, care aveau de toate în grădină, de la legume până la pomi fructiferi (pruni, nuci, cireși, vișini, caiși etc.), astfel încât familia nu era nevoită să cumpere legume și fructe de la piață.

A primit o educație bună de la părinți, fără bătăi ci cu doar cu pedeapsa punerii la colt. Grădinița, școala primară și liceul le-a făcut la Școala Confesională Romano-Catolică ”Notre Dame” și a intrat de tânără în câmpul muncii, lucrând ca vânzătoare de pantofi de la 14 ani.

Mai târziu s-a transferat la Intreprinderea Textilă Lugoj, unde a lucrat la Compartimentul muncă și salarii până când s-a pensionat, la vârsta de 50 de ani. A fost căsătorită, dar soțul s-a îmbolnăvit de cancer și a decedat prin anii 1980 la vârsta de doar 57 de ani.

Are o fată, Gabriela, împreună cu care locuiește în prezent, într-un apartament, de două camere, situat în centrul orașului.

La întrebarea care este secretul prin care a ajuns la venerabila vârstă de 100 de ani, doamna Teresia a răspuns: ”Am fost un copil fericit cu părinții și familia mea și toată viața mea a fost echilibrată. Sunt sănătoasă pentru că totdeauna la prânz am mâncat mâncăruri mai ușoare, nu pline cu carne, ci mai mult cu legume. Și acum, dimineața mă mulțumesc cu o bucată de pâine cu unt și o cafea cu lapte. Nu iau nici un medicament ci, din când în când, câte o aspirină, dacă mă doare capul și mai beau și ceai de mentă, care îmi place cel mai mult”.

Răspunzând apoi unei alte întrebări și anume în care dintre cele trei regimuri politice a trait mai bine, în cel regalist din perioada interbelică, comunist, sau în democrația actuală, instaurată după Revoluția din 1989, centenara doamnă Teresia a precizat: ”Nu pot să vă spun, n-aș putea să apreciez prea bine. Știu doar că nici într-un regim nu am suferit de foame. Totdeauna am avut ce mânca și ce să îmbrac. Chiar și acum, împreună cu fiica mea, ne descurcăm bine. Nu pot să spun că ne lipsește ceva, mai ales că nu suntem pretențioase. Odinioară, vara mai mergeam la odihnă, câte două săptămâni, la Herculane, Sovata sau în alte stațiuni, dar acum nu mai merg niciunde.”