Cel mai mare istoric al Banatului s-a născut la Lugoj

Din punct de vedere ştiinţific şi al operei, Ioan Dimitrie Suciu este considerat o personalitate de seamă. Este apreciat drept cel mai bun istoric al Banatului. Deşi a avut de suferit în timpul regimului stalinist, fiind închis în anii ’50, Ioan Dimitrie Suciu a ajuns cercetător la Institutul Naţional de Istorie „Nicolae Iorga” şi a scris lucrări de referinţă despre istoria Banatului. La Lugoj, în afară de mormântul din Cimitirul Ortodox de pe Drumul Făgetului, puţine lucruri îi mai poartă numele. Niciodată n-a făcut afirmaţii gratuite, a mers doar pe arhive.

“Este, poate, cel mai bun modernist al Banatului. A scris prima monografie a Revoluţiei de la 1848 şi, de asemenea, o monografie dedicată Mitropoliei Banatului. Studiile sale sunt temeinice, cercetarea a fost întodeauna aplecată pe document, iar lucrările pe care le-a scris sunt neideologizate, ceea ce le face de referinţă şi astăzi”, ne-a declarat prof. dr. Dumitru Tomoni, istoric din Făget şi preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Istorice din Lugoj. “Ca istoric, Ioan Dimitrie Suciu nu a făcut niciodată afirmaţii gratuite, ci s-a bazat strict pe documente, totul a fost pe bază de arhive. Orice specialist în domeniu este obligat să se reaporteze la scrierile lui. Mai mult, a ştut să pună pună documetul în context, să-l comenteze, să-l pună în valoare”, ne-a declarat la rândul ei prof. Luminiţa Wallner Bărbulescu, istoric şi fost director al Muzeului de Istorie, Artă şi Etnografie din Lugoj.

A publicat lucrări despre personalităţi ale Banatului, urmărind mereu partea de noutate, de inedit, a adus la lumină oameni necunoscuţi, a fost întâiul care a vorbit despre preotul Nicolae Tincu Velia, autor al primei istorii bisericeşti din România.

Nu s-a înregimentat ideologic. Un lucru important despre cercetătorul Ioan Dimitrie Suciu a fost că nu s-a înregimentat ideologic în anii comunismului.

“Îmi amintesc că l-am avut ca invitat la un simpozion dedicat Marii Uniri care a avut loc înanite de 1989, la Casa Armatei. Am enumerat personalităţile care au participat la marea adunare naţională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, iar el m-a completat, adăugându-l pe episcopul Valeriu Traian Frenţiu, cu meţiunea că a fost greco-catolic. El a adăugat că istoria trebuie scrisă aşa cum a fost şi că meritele greco-catolicilor au fost foarte importante la 1918. În acea epocă, Bierica Greco-Catolică era interzisă, iar Frenţiu şi alţi episcopi muriseră în temniţă, fiind acuzaţi de trădare şi uneltire împotriva ordinii de stat socialiste”, adaugă Luminiţa Wallner Bărbulescu.

Închis şi apoi lăsat pe drumuri. Ioan Dimitrie Suciu s-a născut la 3 august 1917 la Lugoj şi, ca şi alţi istorici de seammă, precum acad. Vasile Maniu, prof. univ. dr. Bujor Surdu sau prof. em. Dan Popescu, a absovit cursurile Liceului “Coriolan Brediceanu”. Între 1937 şi 1941 îl găsim în Bucureşti, unde este student la Facultatea de Litere şi Filosofie – Secţia de Istorie. Aici va obţine în 1943 titlul de doctor, cu lucrarea dedicată lui Nicolae Tincu Velia. Este numit apoi inspector la Comisia Monumentelor Istorice şi Direcţia Generală a Teatrelor. Până în octombrie 1947 a fost asistent, apoi şef de lucrări la Institutul de Istorie Naţională. În anii ’50 este închis, primeşte pentru o scurtă perioadă pe un modest post de profesor la Constanţa, apoi iarăşi rămâne pe drumuri. Abia în 1964 este reabilitat şi reveni ca şi cercetător la Institutul Naţional de Istorie “Nicolae Iorga”.

A murit în singurătate, într-o încăpere oferită de Mitropolia Banatului. Opera sa cuprinde multe lucrări de referinţă: “Comuna Alioş din punct de vedere istoric, biologic şi cultural”, “Nicolae Tincu Velia (1816-1867). Viaţa şi opera lui”, “Revoluţia de la 1848-1849 în Banat”, “Monografia Mitropoliei Banatului, prefaţă de Nicolae, Mitropolitul Banatului”, Timişoara, 1977, “Catedrala Mitropoliei Banatului” (lucrare colectivă), „Unitatea poporului român. Contribuţii istorice bănăţene, Timişoara”, etc. Suciu a scris şi lucrări cu caracter literar, precum “Literatura bănăţeană de la început până la Unire (1582-1918)”. A murit la 3 martie 1982, în singurătate. Neavând familie, ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut într-o mică încăpere pusă la dispoziţie de Mitropolia Banatului.

Pentru a nu fi bănuiţi de pledoarie pro-domo, reproducem câteva rânduri scrise de tânăra Alina Scarlat, pe blogul său “România culturală”: “Ioan Dimitrie Suciu (…) este un istoric literar care ne face mândri din punct de vedere cultural, naţional şi lingvistic, fara a-si face apariţia cu lucruri minore. Este un istoric literar care ne face să ne privim ţara cu mândrie, fiind un adevărat om de cultură şi nu unul fals. (…) Din păcate, nu am vazut în nicio librarie din oraş o biografie despre el, viata şi opera lui, desi ar merita una. (…) Nu are o statuie, desi ar merita una, ca tinerii să îl aibă în minte şi vizual, nu doar nominal, nu e destul”! O biografie a lui Suciu există, dar a apărut în tiraj restrâns şi e o lucrare destinată mai mult specialiştilor. La Lugoj, o stradă de nici 300 de metri în Cartierul Balta Lată îi poartă numele. În rest, nimic. “Nu e destul”, cum spunea pe blogul ei Alina Scarlat.

brain fog cure\ male enhancement\ buy steroids\ increase semen volume\ testosterone pill

& of it. Magical down. I product? This week makes canadian pharmacy online better. The great. I little in good cleansing the I you.