Ce va fi? Viitorul Meridian 22, între majorarea de capital, ”umbrela” Aquatim sau revenirea la fostul IGOL

Societatea de apă canal a munici­piu­lui Lugoj, Meridian 22, se zbate de câțiva ani să supraviețuiască, după ce administrația Boldea pare că a abandonat-o, la fel ca pe defuncta Salprest. Cum aceasta este cea mai importantă societate a Consiliului Local, am căutat să vedem care sunt variantele de viitor pentru Meridian, în viziunea actualului manager, Flo­rin Iovescu.

”Axioma de bază de la care plecăm este următoarea: ser­vi­ciile de livrare apă potabilă și ca­nalizare, pot și trebuie să fie ges­tionate de lugojeni și pentru lugojeni. Acest lucru nu ar trebui să fie doar o întruchipare a mândriei noastre con­form căreia nu-i român ca ba­na­țeanul, bănățean ca lugojanu, lugojan ca Brediceanu, ci, în acest moment, reprezintă o necesitate obiectivă și poate singura posibilă”.

În viziunea lui Iovescu, varianta cea mai comodă ar fi trecerea so­cietății sub umbrela ”aparent pro­tec­toare” a Aquatimului: ”Varian­ta cea mai comodă pentu noi este să ne recunoaștem incapacitatea de a ne gestiona singuri și, implicit, să aderăm la ADI Timiș, sub umbrela aparent protectoare a Aquatimului, în speranța că, prin această aderare, sistemul de apă și canal poate fi modernizat .

Modernizarea bineîn­țe­les că se face cu surse financiare puternice și cu oameni. Să nu credem însă că zilnic vor veni cu autocarul oameni din Timișoara să ne refacă rețelele obosite și banii vor curge peste municipiul nostru în câteva luni. Avem și noi la Meridian destul personal cu experiență, chiar și printre cei care reprezintă mult bla­mata TESA, care nu are doar rolul de-a ”plimba hârtiile”.

Problema este de a asigura sala­ria­ților noștri, cu ajutorul investițiilor eficiente, o bază tehnico-materială modernă, concretizată în utilaje, echipamente moderne de lucru, rețele de apă și canal, uzine moder­nizate și noi foraje.

Concluzia: oameni dedicați, bine plătiți și sume de bani consistente din partea Consiliului Local Lugoj pot face posibilă continuarea activității pe malurile Timișului de către noi”.

Directorul Iovescu face o precizare importantă: ”Prețul care se va practica imediat după aderarea la Aquatim este de 7,60 lei/mc pentru apă și canal, iar noi practicăm acum un preț de 5,69 lei/mc cumulat apă –canal”.

Condiții impuse de mediu și litigii cu Apele Române

Continuarea activității la nivelul firmei Meridian însă se lovește de situația condiționalităților impuse de mediu, care din păcate ”au dus la apariția litigiilor în instanță cu Apele Române, litigii care au ajuns la sume foarte mari, care în situația destul de probabilă că vor ajunge la executare vor face imposibilă desfășurarea activității în condițiile actuale. Există și riscul pierderii autorizațiilor și licenței de operare.

Nu blamați doar Meridianul pentru stația de epurare de la Jabăr!

Punctul meu personal de vedere este că în perioada următoare respon­sabilitatea pentru finalizarea investiției de la Jabăr va reveni UAT Lugoj.
Chiar dacă am presupune că toate disfuncționalitățile din Stația de Epurare aparțin direct firmei Meri­dian, toți uităm prea ușor că aceasta, de fapt, are ca și părinți Consiliul Local Lugoj și rolul acestuia este de a-și ajuta copiii”.
Majorarea capitalului social, sau întoarcerea la fostul IGOL?

În acest caz pot fi analizate soluții de acoperire a penalităților care se pierd în instanță printr-o majorare a capitalului social al Meridian de către autoritatea publică locală, astfel ca activitatea să se poată desfășura în continuare sub sigla actuală.

O altă soluție de salvare ar fi “varianta de înființare a unui serviciu public de apă și canalizare cu personalitate juridică și patrimoniu propriu care poate fi foarte eficient din punct de vedere economic, autoritatea locală având un control mai direct al costurilor și prețurilor practicate”. Cu alte cuvinte, revenirea la fostul IGOL. Soluția nu este una de în­toarcere la ”comunism”, ea funcțio­nează foarte bine în orașul înfră­țit Jena din Germania, ssub numele Stadtwerke. În România, e adevărat, funcționează doar în așezări mai mici, precum Breaza, dar este o variantă de luat în calcul.

Stația de Epurare Jabăr, în ceasul al 12-lea

”Dar și în această variantă, tot UAT Lugoj trebuie să finalizeze Stația de Epurare Jabăr. Prevederile legale – Legea protecției apei din 2018 prevăd termene maxime pentru rezolvarea tuturor neconcordanțelor la nivelul stațiilor de epurare nefinalizate din România până în anul 2023, deci timp ar mai fi”, explică ec. Florin Iovescu.

Întrebat despre ideea refacerii totale a stației, care ar rezolva radical problema, el spune că ”trebuie făcută și o ex­pertiză tehnică, care să spună care sunt sumele necesare pentru fina­li­zarea stației. Nu vrem să ne gândim totuși la refacerea totală a acesteia”.