Ce este imaginea de sine? (I)

Imaginea de sine reprezintă modul în care o persoană îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale. Este o reprezentare mentală a propriei persoane, în care sunt incluse cunoştintele despre sine ( abilităţi, comportamente, emoţii, cunoştinte, valori etc ) şi care ne ajută să ne reglăm comportamentul în societate.  Cu cât un individ se percepe mai corect, cu atât funcţionarea sa generală este mai bună.

            În cadrul imaginii de sine ( a Eului ) apar mai multe componente şi anume.

1. Eul actual este rezultatul experienţelor noastre personale în cadrul societăţii şi culturii în care trăim. Se referă la felul în care noi ne percepem propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale la un anumit moment dat.

            Eul actual înglobează mai multe dimensiuni şi anume:

1. Eul fizic – ( ce cred despre corpul meu ), care la rândul sau cuprinde:

1. Imaginea corporală – modul în care persoana se percepe pe sine şi modul în care ea crede că o percep ceilalţi din punct de vedere fizic. De exemplu, dacă sub influenţa factorilor sociali şi culturali ( standardelor de frumuseţe ) persoana consideră că imaginea ideală a corpului său ( Eul corporal ideal ) nu corespunde imaginii percepute a acestuia ( Eul fizic actual ), pot apărea sentimente de nemulţumire, deprimare, izolare etc.
2. Identitatea sexuală – se referă la reprezentarea mentală a trăsăturilor şi comportamentelor specifice sexului căruia persoana îi aparţine. Formarea identităţii sexuale începe imediat după naştere, şi este încurajată în mod special de părinţi ( de exemplu fetiţele sunt îmbrăcate în roz, se joacă cu păpuşile, pe când băieţii sunt încurajaţi să se joace cu maşinutele, sau să nu plangâ etc ).

1. Eul cognitiv – ( ce cred despre felul în care gândesc, în care memorez ), reprezintă de fapt modul în care o persoana ăşi percepe propriul mod de a gândi, a memora, a opera mintal.
2. Eul emoţional – ( ce cred despre emoţiile, sentimentele mele ), reprezintă modul în care persoana îşi percepe propriile emoţii, afecte, sentimente. Oamenii trebuie să fie încurajaţi să îşi dezvolte abilitatea de a-şi identifica emoţiile trăite şi de a le exprima într-o maniera potrivită situaţiei. Frica de propriile trăiri emoţionale şi neînţelegerea lor reprezintă unul dintre mecanismele principale ce dau naştere şi întreţin emoţiile disfuncţionale precum anxietatea extremă, furia necontrolată, sentimental de vinovăţie etc.